VIAŢA DE ZI CU ZI

Cum era viața când eram prințesă

Nu știu despre voi dar eu cândva am fost prințesă. Pe cuvânt. Aveam un întreg regat care aștepta să mă venereze, aveam servitori, mă îmbrăcam ca o prințesă, ba chiar aveam și pat de prințesă. Îmi lipsea castelul ce-i drept, era făcut doar dintr-o singură cameră, și patul îl împărțeam cu altă prințesă.

Râdea prințesa asta de mine de se prăpădea, căci cosițele mele erau făcute dintr-o cămașă de noapte atent înfășurată în jurul capului și menită să o facă pe Rapunzel să pară cu părul scurt. Ducând grija acestor cosițe aveam și o poziție pe măsură, căci os regal cum eram nu puteam să dorm ca pâmântenii de rând cu capul imbrobodit în pernă și cu fața șifonată. Nope, dormeam ridicată pe perne, cam cum stăteau regii când primeau dimineața curtenii să le ureze o zi bună, ceea ce însemna că practic nu dormeam și Alteța mea era oleacă mai obosită dimineața.

N-am avut rochițe adevărate de prințesă, ci a trebuit să inventez și să adaptez ca să-mi fac un veșmânt ”regal” :), n-am avut nici linguriță de argint sau obiecte din aur și încrustate cu pietre prețioase. Dar am avut o grămadă de întâmplări în care a trebuit să-mi dovedesc priceperea regală și grația cu care ies din situațiile grele, toate evident cu colega prințesă de pat.

Astăzi văd multe prințese prin parc sau pe stradă dar nu știu cum se face că am uitat  limba ”prințesească”. Dar am învățat că prințesele dorm ca toți ceilalți, că prințul se poate ascunde în cea mai neașteptată broască și uneori aurul se poate afla bine ascuns în tacâmurile de plastic.

princess

Sursa foto: pexels.com

Lasă un răspuns