VIAŢA DE ZI CU ZI

Viața complicată a stăpânilor de câini

Câinii îmi plac, și nu glumesc când spun asta, pisicile sunt cele pe care le urăsc, doar că nu sunt pregătită să am câine în apartament deși, de curând, o doctoriță n-a înțeles de ce nu mor de dorință să cresc un cățel în trei camere când ea are șase în garsonieră. Păi de gustibus. Dar uite cum cu noaptea în cap ți se validează alegerile.

În taxi, moartă de somn și mulțumind cerului că șoferul nu vede în mine un bun ascultător și tace lăsându-mă să ascult liniștea. Brusc o melodie de manea cu disco, cu populară și cu hip-hop. Mda, telefonul lui. M-au încercat sentimente amestecate de ciudă și curiozitate: cine dracu te sună la șase dimineața și mai ales pe mine de ce nu mă sună nimeni???? Trebuie să am o discuție serioasă cu familia și cu prietenii. După primele două propoziții misterul a fost elucidat.

Domnul taximetrist era, este, posesor de câine, nu știu de ce îmi imaginez un pechinez, și interlocutorul o rudă sau un prieten care ieșise să scoată fiara la toaletă din natură. V-am spus deja că era 6 am, adică dimineață, când abia se deschide metroul? Motivația telefonului, dincolo de dorința celui de la capătul celălalt al firului de a auzi o voce umană la ora aia, era că mâine dimineață n-avea cine să scoată potaia să facă un pipilică cinstit.

Taximetristul lucra, interlocutorul cred că vroia să abandoneze rolul din dimineața asta și visa să doarmă măcar până la 7, iar ea nu vroia. Da, exista și o ea, care era mărul discordiei, și care refuza să iasă la natură cu noaptea-n cap. Ambii vorbitori erau contrariați neînțelegând ce-i așa greu să scoți câinele dimineața? Păi poate ora, sau dorința de somn sau lipsa profundă de chef să strângi căcățel de pe jos?

Uite d-asta nu-mi iau câine la bloc, ca să nu trăiesc dilemele astea și să fac scheme complicate să găsesc un suflet iubitor gata să-și sacrifice dimineața pentru bunăstarea vezicii celui mai bun prieten al omului😀

IMG_0980Sursa foto: pexels.com

Lasă un răspuns