VIAŢA DE ZI CU ZI

Trăiască uitarea că-i mai bună ca orice

În timpul stagului de ginecologie asistam și noi la nașterile naturale și mereu era cam aceeași desfășurare a acțiunii: femeia în chinurile facerii striga că în viața ei nu mai trece prin așa ceva și de cum se va scula de pe masa de tortură îi ia gâtul amărîtului care a adus-o în situația asta, și primea mereu același răspuns de la doctor sau o asistentă sau o moașă: lasă că uiți repede și la anul te vedem iar aici. Nu știu să spun dacă poți uita repede faptul că o grupă de studenți s-a uitat în amigdalele tale prin partea opusă dar stagiul era de 3 luni deci n-aveam cum să vedem recidive.

Un lucru e adevărat: uiți! Dar nu uiți așa puțin, ci cam tot. Eu de exemplu nu mai știu nimic din perioada sarcină sau naștere – bine e drept că lumea rea zice că am născut ca ”doamnele” din Ferentari, dacă  nu mă grăbeam puțin îl scăpam pe jos în lift, deci greu să ai amintiri de o secundă :). Zilele trecute mă întreba o mămică cam cu ce se mai juca fi-miu când avea doi ani. Apăi de unde păcatele mele să mai știu? Dar anumite chestii pur și simplu nu se uită. În primii doi ani singura dorință de crăciun, anul nou, iepuraș, ziua mea și a oricărui sfânt era să dorm. N-am cum să uit că nici moșul, nici iepurașul, nici nimeni nu mi-a îndeplinit dorința asta. Când Moș Crăciun îți dă țeapă nu prea ai cum să uiți. Și n-am uitat nici cum dormeam iepurește

Iepurește e mult spus că io-s sigură că iepurele dormea. Eu apucam doar să mă târăsc până în pat, să mă așez confortabil și să apuc să mă gândesc la cele două ore de somn care mă așteptau. Și cam aici se oprea totul că iar se punea ăla micu pe urlat. Până și vecinii mi-au zis într-o zi, finuț așa, ”ei, îl mai auzim p-ăla micu cum plânge, cam în fiecare noapte sărăcuțul”. Hmm, pe bune? da crezi că la mine e pe mute? Sau oare  simți nevoia să-mi amintești și ziua coșmarul pe care-l trăiesc noaptea?

Ajunsesem să visez în 10 minute, ba să fiu în stare să continui și visul de unde rămăsese. Dar aici apare paradoxul, îmi amintesc foarte bine că nu dormeam dar am uitat complet cât de disperată eram că nu dorm, cum arătam cu cearcănele până la genunchi și ce sentimente de ură încercam pentru orice ființă vie care dormea 2 ore …în șir , am uitat cum reușeam să funcționez după nopțile alea.

Acum dacă nu dorm o noapte sunt pe cota de avarii trei zile, mă plâng non stop că eu n-am dormit, consider că e dreptul meu sacru să fiu o scorpie cu toată lumea pentru că n-am dormit, aștept ca toată omenirea să stea în loc și să sufere alături de mine, ba chiar mă mir că mai răsare soarele și nu stă să jealească lipsa mea de odihnă  🙂

Dar cel mai tare și cel mai tare apreciez uitarea pentru altceva: am uitat cum e să muncești, cum e să-ți sune ceasul dimineața și cum e să ai șef. Ziceți voi dacă nu-i uitarea cel mai bun sentiment încercat de ființa umană 😛

forget_2

Sursa foto:  shutterstock.com

 

Reclame

11 gânduri despre „Trăiască uitarea că-i mai bună ca orice

  1. Eu nu am uitat de durerile de dupa cezariana si de „socul” primelor zile cu bebelusul acasa. Insa se pare ca aproape am uitat noptile nedormite din primii doi ani, desi eram convinsa ca le voi resimti la fel de intens toata viata. 🙂
    Chiar este buna uitarea uneori!

    Apreciază

  2. Simpatic scris 🙂 Si eu am uitat, dar durerile alea de la nastere nu le uit, sa stii. As mai face asumat un copil, dar veci nu as spune, cum mi s-a spus mie, ca nu doare, ca apoi sa ma dau cu capul de masa simtind realitatea

    Apreciază

  3. Eu am avut o naştere grea şi o recuperare şi mai grea, dar durerile le-am uitat. În schimb, nu vreau să uit perioada asta (2ani+) când începe să rupă cuvinte şi, mai târziu, să scoată perle, aşa că mi-am făcut o agendă special pentru asta, pentru vocabularul bebeluşesc şi pentru perle. Şi legat de somn, Doamne bine-i de când doarme nopţile cap coadă. Parcă nici nu mai ştiu cum e să dormi câte 2-3 ore pe noapte, nici alea legate.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Așa e, și eu am 2,5 ani de dormit TOATĂ noaptea. Dar uite îmi apre rău că n-am făcut agendă cu vocabularul bebelușesc, mai ela că mă tot întreabă cum spunea el anumite cuvinte când era bebeluș :))). Trebuia să te cunosc acum 3 ani 🙂

      Apreciază

  4. Super mișto scris. Este adevărat, uităm aproape tot din primii ani, ținem minte doar că nu am dormit, cât de obosite am fost, cum nu aveam timp de noi. Și când dau de fotografii sau filmulețe cu ei mici, mă cuprinde așa o părere de rău că nu am știut să mă bucur cu adevărat de perioadele alea, făceam totul din inerție, abia așteptam să crească, să fie mai ușor.

    Apreciat de 1 persoană

    1. Mulțumesc pentru mesaj. Da, și eu mă gândesc la faptul că dacă îmi mai dă barza o șansă o să mă bucur altfel de fiecare clipă. Este foarte adevărat că acum ȘTIU că într-o zi o să dormim și eu și bebe și că nu o să mor de nesomn 🙂

      Apreciază

  5. Hahaha, ce tare!!!
    Oare sa fi scris eu articolul asta … si am uitat? :))
    Asa am patit si eu doi ani. De cateva zile sunt fericita posesoare a unor nopti magice cu somn, asa ca te inteleg perfect.

    Apreciat de 1 persoană

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s