VIAŢA DE ZI CU ZI

Atentat la locul de parcare

Zilele acestea mă răscolesc amintirile, probabil pentru că în vreo două luni vine ziua mea și de la o vârstă….deh, cu aminitirile te mai scoți. Ieri de exemplu a fost ziua amintirilor cu locurile de parcare, stârnite de acest articol al lui Mihai Vasilescu.

Toți cei care stați în București la bloc, mai printre străduțe așa, știți cum este locul de parcare sacru al celui mai vechi locatar. Poți să-i spui că o omori pe mă-sa, că-i bați nevasta și copilul, poți să-i suni zilnic la interfon și să-i dai cu caca pe clanța de la ușă că tot mai scapi. Dar dacă te împinge necuratul să-i iei locul de parcare, nuuu, nu ăla plătit la primărie, la ăla mai bine te împuști singur, ci ăla neplătit pe care parchează el de 30 de ani și știu toți din bloc că e al lui, eiiii atunci ești kaput.

Cetățeanul ăsta pașnic, care a suportat cu stoicism să-l înjuri, să dai muzica tare și să verși ciorba direct pe ghenă, se transformă într-o fiară când vine acasă și găsește altă mașină pe un loc public pe care el visa să-l lase cu limbă de moarte nepoților. Nu-i suficient să-ți ridice ștergătoarele sau să-ți lase un bilet cu obscenități în geam, ar fi prea light și total nedemn de un vajnic luptător ca el.

Nope, ăsta vine cu bâta și cu doi vecini la tine la ușă să-ți arate el ce șmecher este. No, uite așa am pățit eu, în iarna în care eram gravidă și aveam BMW și a nins cât pentru șapte ierni. Aproape imposibil să găsesc un loc de parcare pe o rază de doi km, așa că administratorul cu suflet milos îmi zice să parchez pe un teren viran că acolo nu sunt locurile nimănui și să nu mă mai chinui femeia gravidă să mă duc la Chitila să parchez.

Zis și făcut, și mândră de mine mă duc în casă să savurez liniștea unui loc temporar de parcare în fața casei. Am savurat cam fo cinșpe minute până s-a dezlănțuit iadul parcării.  Țâr la ușă primul reclamant, o tanti, care îmi urlă ca din gură de șarpe că am parcat pe locul ei. Eu sunt ființă civilizată și, așa cu pieptul înainte cum a venit ea, m-am gândit că am făcut o eroare de înțelegere a locurilor libere și chiar i-am luat femei dreptul pentru care cotiza la stat. Greșit, la rugămintea să-mi arate contractul a început să urle că ea n-are nevoie de contract, știe toată lumea că ăla e locul ei, doar nu o să mai și plătească pentru el.

Aaa, bun atunci ne mai vedem și i-am închis ușa, lucru care n-a făcut-o să oprească amenințările: ”i-am luat locul de parcare vecinului pentru că TU ai parcat pe locul meu și lasă să vezi când vine el acasă”!

Și am văzut după vreo juma de oră cum a venit vecinul la mine cu încă un smardoi lângă el să-mi bage bine în cap ierarhia locurilor de parcare. Am deschis ușa cu aplomb băgând în față toată burta de 7 luni de sarcină și cu mâinile în șold am întrebat: „scopul și durata vizitei?” După 10 secunde de șoc începe să urle că să-mi mut mașina că e locul lui de 15 ani și sunt o nesimțită că i-am luat locul și el trebuie să parcheze pe stradă, unde apropo era asfalt și loc de parcare care între timp devenise liber

  • deci faceți-mă să înțeleg, veniți doi bărbați la ușă la o femeie gravidă și o amenințați că dacă nu-și ia mașina de pe un loc public care nu aparține nimănui o să faceți ceva groaznic? Mda, mare bărbăție zace în voi.
  • Ăăăă, nuuu, dar e locul meu!
  • să văd ”docomentul” și cobor și mut mașina și îmi cer și scuze
  • dacă nu muți mașina și mai faci pe deșteapta poate te trezești fără cauciucuri
  • simte-te liber să-i dai și foc, nu e a mea, e de la firmă și-mi dau mâine alta, și așa asta nu-mi mai plăcea că e model vechi,  și poți să-i dai foc și ăleia că iar îmi dau alta, și apropo am flat tire. Și dacă mă mai enervezi mult, mă duc la obor și cumpăr o dacie de 8 milioane și o las pe locul ”tău” pe veci. Ce zici de ideea mea?

Cred că i s-a părut interesantă ideea mea, pentru că a întors spatele și a plecat fără să mai spună niciun cuvânt. Evident m-a pândit pe geam și cum am plecat a parcat pe locul ăla și n-a mai mutat-o toată iarna. Ce m-a uns pe sulfet insă, a fost moaca lui când a văzut că amenințările mă lasă rece. Șoc și groază când crezi că ai ouțele cuiva în mâini dar ele îți scapă printre degete 😛

parking_pexels

Sursa foto: pexels.com

Anunțuri

2 gânduri despre „Atentat la locul de parcare

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s