VIAŢA DE ZI CU ZI

Cât valorează un client pentru ei

Toată copilăria mea m-a bătut mama la cap să nu pârăsc. Ba și la școală cum te duceai cu pâra, deși incidentul era unul serios, parcă ți-o luai și tu puțin că ai fost un pârâcios și n-ai spirit de frondă. Așa că am învățat să rezolv lucrurile cu frumosul și din când în când cu bâta.

Dar sunt momentele alea în care bâta nu te avantajează, iar vorba dulce mult aduce e doar în cărți și în povești. Zilele acestea am asistat la niște demonstrații d-astea de forță a vânzătorilor din magazine atunci când îți exerciți dreptul, cucerit prin revoluție, de a le returna hainele pe care le-ai găsit acasă cu defect sau a căror reflexie în oglinda proprie și în combinație cu trupul tău este dezastruoasă. În primul rând că îți cere acte de zici că vrei să depui pentru viză SUA și te tratează ca și cum îți dau bani din salariul lor.

Doar că eu acum mulți am dezvoltat propriul procedeu de a mă răzbuna pe astfel de minunați angajați și a-mi rezolva problema :). Abia terminasem facultatea și m-am pricoposit cu o bijuterie de mașină, care strălucea în soare ca o acadea de aceea în formă de inimioară și avea vreo 20 de cai putere pe care nu-i interesa vreun fel de bici ci aveau ritmul proproiu. Ei și într-o zi ghinionul pământului, pe o stradă perfect asfaltată din București am agățat cumva un sabot de Dacie, care mi-a străpuns podeaua și mi-a perforat conductele de alimentare.

Mda, când ai ghinion, ai. Mașina, în garanție de altfel, a ajuns la vestita reprezentanță, era pe la jumătatea lui decembrie, unde mi s-a cerut o sumă pentru constatarea daunei. Păi mașina a venit pe platformă că nu mai merge și pute a motorină de la Ploiești, ce dracu vreți să mai constatați? N-am dat banii căci sunt chitra, chitrelor. După acest lucru a început un schimb de emailuri între mine și ei, asezonate de două-trei ori pe zi cu telefoane, în care mi s-a explicat că respectivele conducte vor ajunge prin martie, că nu se poate, că e perioadă de vacanță, că nu-s pe stoc, că nu pleacă niciun camion pe iarnă, etc.

Atunci am avut ideea salvatoare, aia care îmi folosește în orice situație din acea zi, am scris la firma mamă în franța, și am pus și CEO în cc, nu e greu să dibuiești adresa de email a unui CEO, dacă îi afli numele; e un fel de prenume.nume@numefirma.com. E voila, în 24 de ore mă suna directorul general din România: ”haideți doamnă că nu trebuia să scrieți în Franța, că rezolvam noi aici totul, a fost o mică neînțelegere”. Exact așa mă gândisem și eu că a fost o mică neînțelegere și d-aia l-am rugat pe CEO ăla mare să le explice pe înțelesul lor :).

Să vă spun că după o săptămână aveam mașina gata, cu conductele trimsie prin DHL, pe costul lor și mașina livrată la scară? :). Același procedeu l-am aplicat la Romtelecom, când m-a lăsat trei luni fără internet că nuș ce ființă malefică le-a furat cablurile, și în 24 de ore am avut linie privată de net, și cam de câte ori mă supără cineva.

Pentru că da, pentru ei clientul contează cât de mic ar fi el, reputația contează și știu că un client nemulțumit în ziua de astăzi e mai costisitor decât 10 mulțumiți

value_pexels

Sursa foto: pexels.com

Lasă un răspuns