VIAŢA DE ZI CU ZI

Conversație cu Dumnezeu

Aveam pentru astăzi o poveste despre așteptări și copii și cum un simplu gest face cât o mie de vorbe. Dar când Dumnezeu ți se arată nu poți să păstrezi pentru tine și să nu împărtășești cu ei din jur. Acum ceva timp m-a apucat marea curățenie și am vrut să mai scap de hărtiile vechi din casă. Așa mult am vrut să scap de ele, încât am aruncat fără discernământ ajungând astfel să trimit la Glina niște diplome, niște acte,am salvat la timp hotărârea de divorț, nu și certificatul de botez al copilului.

Din motive care nu necesită dezvăluire, am nevoie de certificatul de botez și m-am dus plină de cucernicie în lăcașul Domnului să-l solicit. Surpriza surprizelor, biserica a fost mai mult decât amabilă și mi-a promis duplicatul. Mi-am zis să nu las popa cu mâna întinsă și m-am dus să-mi ridic certificatul în zi care nu era de sărbătaoare deci numa bine, motiv să mă mai conversez și eu cu Cel de Sus.

În biserică auzeai liniștea pur și simplu, și n-aveai cum să nu te pătrunzi de cea mai adâncă pioșenie când te trezeai cu toată cupola aia deasupra ta și toți sfinții gata să te asculte. Așa că mi-am ales un loc pe un scaun și m-am gândit să mă bucur de o rugăciune fără babe care să-mi spună că n-am basma, că n-am fustă ci pantaloni, că n-am atitudine umilă și că în general n-am.

Ei și când în sfârșit am simțit conexiunea, am auzit un chicotit. Mi-a sărit inima din piept căci v-am spus că biserica era toată a mea. M-am uitat peste tot convinsă fiind că primesc un semn divin. Domne și chicotitul continua, și au apărut și niște șoapte și mi s-a întărit convingerea că divinitatea îmi vorbește. Doar că nu înțelegeam ce-mi zice așa că m-am hotărât să urmez ”vocea”, să ajung la locul în care se pogora asupra mea cuvântul Domnului. Vocea însă era ascunsă că doar Dzeu îți dă dar nu-ți bagă și-n traistă, adică ok, te-am ales să vorbesc cu tine dar fă și tu puțin efort și caută-mă!

Și m-am pus pe ascultat vocea , numa n-am pus urechea la podea ca indienii, ca să-i găsesc sursa. Și am ajuns, și surpiza a fost imensă. Dumnezeu chiar vorbea, doar că nu cu mine.

Tolănită pe un scaun și cu picioarele sprijinite pe altul, stătea o cetățeană la vreo 30 de ani care vorbea la telefon. Genul ăla de tolăneală când stai și tu la o mică bârfă și tai frunză la căței.  Nici dacă-mi apărea ăla micu cu cornițe și codiță în biserică nu mă miram așa și nici nu mă ofticam așa. Într-o fracțiune de secundă momentul meu de sfințenie s-a dus pe copcă și toate visele mele de măriere s-au năruit. Eu în clipele alea cât căutam Vocea deja mă imaginam așezată pe un jilț și cu credincioșii pupând papucul sfânt și cerându-mi o intermediere la Dumnezeu.

Așa că în micimea mea sufletească și roasă de pizmă, am rugat-o să se mai hlizească și afară că eu nu pot să mă conectez cu ”bătrânul”. Da, recunosc, eram moartă de ciudă, că ea sigur vorbea la telefon cu Dumnezeu și m-am gândit că dacă iese din biserică se pierde ”conexiunea” 🙂

Pot să pariez că era o conversație religiosă cu oricine vorbea. Sau poate făcea o transmisiune live din biserică? Sau intermedia o rugăciune pentru cineva care își dorea cu ardoare să vină la biserică și nu putea. Sigur râdea de bucurie că se află în casa domnului ??!! 😛

pray_pexels

Sursa foto: pexels.com

Reclame

2 gânduri despre „Conversație cu Dumnezeu

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s