VIAŢA DE ZI CU ZI

De azi am pus în cui hainele de mămiceală

Gata, m-am săturat! Pe bune, mi-a ajuns chestia asta dusă la extrem cu mămiceala și parenthood-ul. Încep și eu ca ăia bătrâni: cum naiba se descurcau părinții noștri pe vremuri și creșteau copii ok? Unde întorci capul, poc un seminar sau un blog de parenting care îți dă teoriile peste cap.

Există peste 400 de bloguri dedicate excluisv job-ului de părinte ca să nu mai zic de alte mii care au mare parte din conținut direcționat pe această temă. Eu aș propune să se facă o mare conferință în care să se înțeleagă între ei și să scrie naibii aceleași teorii, pentru că altfel o iei razna cu creierii capului. Pe un blog îți zice să nu pedepsești copilul, pe altul ba să-l pedepsești, pe unul că e bine să-l gâdili pe altul nu, pe unul că e bine să dormi cu el până la nuntă (a lui), pe altul că nu e bine să dormi cu el deloc,  ba dă-i dulce, ba nu-i da dulce, ba lasă-l să exploreze, ba nu-l lăsa, și lista poate continua

crazy women_pexels

Pe o singură temă e toată lumea în consens, sau aproape toată lumea, bătaia. Asta este exclusă și înfierată peste tot. Măcar atât. În rest însă toți scriitori ăștia au o singură calitate: te bagă la balamuc. Am citit ieri de curiozitate multe articolele scrise pe tema de parenting și cred că doar 20% au dovezi științifice sau surse credibile citate. În rest este experiența proprie dusă la rang de sectă.

Pentru că da, pe aceste bloguri și în conferințe ți se pecetluiește soarta: ești părinte bun (slabe șanse nu vă faceți iluzii), ești pe drumul cel bun (adică ai și note de 3 și 4 dar poți fi recuperat cu trainingul potrivit) sau ești varză (urmează să arzi în iadul părinților ignoranți de bloguri făcătoare de minuni). N-ai cum să te privești în oglindă și să zici: hai că-s bun! Imposibil! Dacă erai așa de bun aveai și tu un blog d-ăsta cu mii de adepți care-ți venerează fontul cu care te-ai reprodus sau țineai conferințe în care iluminai și pe alții din vasta ta experineță de crescător de una bucată copil!

Și cireașa de pe tort este că marea majoritate a făcătorilor de reguli în ale parentingului     ….. exact, stau acasă! Este foarte ușor să fii relaxat și să privești cu indulgență orice criză de afect a copilului (pardon acum se zice tantrum deși în cărțile scrise de psihopediatrii nu a auzit nici dracu de tantrum!), să ai disponibilitatea fizică și emoțională să te intinzi pe covor și să te pui la mintea lui când ai doar un job – acela de părinte. Stau de trei luni acasă deci știu cât de mult s-a schimbat zen-ul meu și cât de dispusă sunt să alerg la ”activitățile” copilului sau să colorez mașinuțe!

child palying

Eu aștept cu interes, și va avea toată stima și suportul meu, blogul sau conferința unui părinte care dincolo de 24/7 parent job mai are și un alt job unde îi freacă șeful creierii, are dead-lines  – zilnice- și eventual și vreo doi subordonați. Când o să-mi spună un părinte d-ăsta cum a gestionat el ”tantrumul” copilului, la restaurant,  cu calm după ce tocmai se întorsese dintr-o ședință de 7 ore o să-l cred.

Altfel consider că se pune o preisune enormă pe părinți, presiune care n-ar trebui să existe. Este suficient că ai primit o chestie vie cu dorințe și voințe proprii, fără instrucțiuni de folosire, ca să nu mai ai nevoie să-ți spună nimeni cât de mult eșuezi pentru că ai ratat două secunde de alăptare, ai diversificat cu lingurița albastră și nu cu aia verde, ai colorat maimuțe în loc să colorezi lei, ai dat copilul la germană în loc de chineză, te-ai enervat când ți-a vărsat toată cratița de ulei pe covorul alb, ai citit o poveste de 4 pagini în loc de 5 și trei rânduri sau l-ai certat când a considerat că bluza lui nouă și albă este perfectă pe post de mop la restaurant!

Oameni buni, copiii se fac și se cresc de mii de ani fără tone de cărți și de reguli. Dacă tot vreți informație, luați-o de la cei care cercetează de zeci de ani mii de copii cu personalități diverse și din medii diverse și a căror concluzie are o semnificație statistică. Este una să arunc un ochi la mămicile și tăticii creativi care îmi dau o idee de joc sau o rețetă care a convins pe Toma necredinciosul să deschidă gura și alta să îmi pun în cuget și-n simțiri regulile lor și să nu mă abat de la ele ca să nu fierb în cazanul pus la foc de mamele dătătoare de reguli.

rules

Pentru că da, ți se va cere jertfa cu sânge și vei jura într-un ceremonial satanic că nu te vei abate de la regulile stabilite de cei mai învățați decât tine 🙂

Sursa foto: pexels.com

 

Anunțuri

7 gânduri despre „De azi am pus în cui hainele de mămiceală

  1. hai ca te ai nervat se pare :)))
    dragamea tantrumurile sunt puii cei mici a ce urmeaza sa vina de la 8 ani incolo. dar de astea mari nu prea zice in cartile alea. sau nu le am gasit eu .
    de citit e bine sa citim, sa avem o idee despre ce si cum. dar de aplicat aplicam ce ni se potriveste noua si copilului nostru. ideea e sa nu ne simtim noi presati de ce citim, ca nu zice nimeni ca ce scrie la carte e musai sa facem si noi ca nu e cu note sau calificative. pe astea le primim cand creste copilul si se face om mare si vedem noi ce a iesit din el. pana atunci ne stradduim sa facem cum e mai bine.
    dar uite de asta ma feresc eu sa dau sfaturi pe blog si sa spun doar cum am facut noi si cum ne-a iesit noua. mai departe fiecare facce cum poate.

    Apreciază

    1. Nu m-am enervat ca să nu fac riduri:) Doar că sunt uimită de ”notorietatea” pe care o au guru ăștia. Cum spui și tu, să scriem ce ni se întâmplă că e liniștitor să afli că nu doar al tău nu doarme și nu mănâncă dar fără să dăm sfaturi cu tentă de obligativitate. Căci nu se potrivește la toată lumea același lucru și ”nota” o să o primim peste vreo 18 ani 🙂 🙂 🙂 . Eu stau cu sufletul la gură să văd cum trec examenul acesta 🙂

      Apreciat de 1 persoană

  2. Prin natura meseriei, realizator de emisiuni de educație de vreo 15 ani, am citit pe puțin 300 de cărți de educație, de la noi și din alte părți. Dacă mă pui pe mine să aleg dintre ele, cea mai accesibilă și mai concretă mi se pare *Primii șapte ani* – Kay Kuzma și nu aș da-o pe nimic în lume. Și repet biblioteca mea e plină de scumpeturi de pe la toate editurile…
    În plus, acolo nu se prezintă un părinte zeu, ci un părinte obișnuit.
    A, și să nu uităm că am fost toată viața un părinte care lucrează. 🙂

    Apreciat de 1 persoană

    1. La tine oricum arunc din când în când un ochi dar ca părinte muncitor nu dai sfaturi sectante 😛 . Cartea despre care zici nu o știu, o să o caut, mie îmi place ”Puncte de cotitură” de Berry Brazelton. La fel, te încurajează să fii părinte obișnuit nu perfect 🙂

      Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s