VIAŢA DE MAMĂ

La grădiniță trebuie să te duci cu lecțiile făcute

Zilele trecute m-a întrebat o mămică la ce grădiniță este ficiorul și dacă o recomand. În dulcele stil clasic al unui om cu mari sechele de marketing și cu ceva de la vânzări am dat-o cotită, mai exact i-am băgat chestia cu ”depinde”. Eu sunt mulțumită de grădinița aleasă, dar de unde să știu dacă e cea potrivită pentru altcineva? A bifat criteriile mele, dar dacă altă mamă are alte must haves?

M-am pus pe căutat grădinițe fără să am în cap niște chestii clare ci cumva eram sigură că am să simt locul potrivit. Urmăream doar ca directoarea/ educatoarea să vorbească corect românește. La primul ”decât” am zburat pe ușă fără cale de întoarcere. Eu am avut și am piticul ăsta că degeaba vorbește el trei limbi străine dacă româna e ca pe maidan, sau ca în sectorul cinci :). Aaaa și să  nu văd pisici prin curte, cu atât mai puțin prin clădire…I hate them!

Dacă  ar fi să o iau de la început aș avea câteva criterii foarte clare, așa cum am făcut cu școala (aici e o întreagă telenovelă). Am umblat cam 6 luni până m-am hotărât la grădinița aceasta, la care am ajuns complet din greșeală, căci capul meu blond a încurcat numele cu al altei grădinițe la care aveam programată o vizită. Nu vă zic ce față au făcut când eu am intrat ca o divă la ora programată, spunând că am vorbit cu directoarea. Să vă spun că directoarea era chiar în fața mea? Am vizitat grădinița, a bifat marea parte  lucrurilor pe care le doream și am primit și bonus, era pe strada de lângă casă.

#1. Primul criteriu ar fi să fie lângă casă. La început nici n-am luat în calcul așa ceva. Aveam mașină și nu mă interesa cât fac pe drum dacă ajung la grădinița perfectă. În primul rând că nu există grădinița perfectă :). Faptul că grădinița este pe strada de lângă bloc are megaaaa avantaje: copilul petrece foarte puțin timp în trafic, nu este nevoie să-l trezesc cu nu știu cât timp înainte, când am lucrat de acasă nu a trebuit să străbat tot Bucureștiul pentru a ajunge la grădiniță, a putut să-l ia oricine de la grădi și să-l aducă acasă chiar și pe jos.

#2 Să aibă programul prelungit și flexibil. La mine chestia asta a exclus din start grăsinițele de stat (bine, plus faptul, că stau în sectorul cinci, if you get my point): progamul zilnic se termina pe la 17 – 17.30 și când îți era lumea mai dragă aveau vacanțe. La privat nu e așa. Chiar și când au fost ninsorile alea mari au chemat ceva personal pentru a avea grijă de copiii care nu aveau cu cine să stea acasă, căci nu toți părinții au primit liber când a nins. În rest, programul este până la șase dar dacă ai o sedință dimineața devreme sau seara tărziu îl poți lăsa de la 7 și să-l iei la 19 :). Toată vara grpdinița este deschisă și are un program conceput special pentru acei copii care n-au bunici să-i țină în vacanța mare.  Închid o săptămână pentru igienizare.

ABC

Tot vizitând am început să-mi dau seama ce-mi place și ce nu și ce e important pentru mine.

#3 Dormitor separat. Deși am găsit niște grădinițe foarte frumoase, cu personal super drăguț, faptul că se dormea și se învăța în aceeași clasă (se trăgeau niște paturi din perete) m-a făcut să zic pas. Apoi am vrut ca să aibă paturi normale nu salteluțe sau tărgi puse pe jos și dormitor adevărat nu o improviație prin poduri. Vroiam ca grădinița, din anumite puncte de vedere, să simuleze cât mai mult mediul de acasă iar dormitul era un aspect important la vârsta aceea. O după-amiază fără somn făcea o seară de neuitat:).  Fiecare grupă are dormitorul ei și fiecare copil patul lui pe care și-l poate ”personaliza” cu plușurile aferente.

#4 Bucătărie proprie. Un alt must have la mine în listă a devenit apoi mâncarea. Ioan NU mânca mai nimic. Masa de prânz era un fel de ruletă rusească, aveam mai multe șanse să câștig zilnic la 6 din 49 decât să-l conving să mănânce de două ori aceeași mâncare. Așa că am vrut să se gătească mâncarea acolo, să existe posibilitatea să-i facă ceva personalizat sau să-i dea două porții din felul care îi plăcea.. N-am respins nici ideea de catering (dacă în rest totul era conform dorințelor mele) dar nu m-am simțit confortabil cu mâncarea gătită pe undeva și transportată în plastic la grădiniță. Plus că porțiile de la catering se fac conform normelor de gramaj stabilite pentru diverse vârste. Este destul de puțină mâncare. De exemplu am testat copilul pentru școală și aprte din proces a fost să petreacă o zi în grpdinița școlii. Ioan mi-a zis că nici n-a putut să se atingă de mâncarea aia în palstic ”mirosea urât și avea culoare urâtă mami”

#5 Spații mari, camere separate pentru fiecare grupă. Am vrut foarte mult, în afara unui număr redus de copii în grupă, lucrurile să fie foarte bine separate și cu camere separate chiar dacă avem două grupe mari. Sunt grădinițe acre dacă depășesc numărul de copii agreat inițial pentru o grupă, mai aduc o educatoare, dar totul se face la grămadă. Aici fiecare 15 copii au clasa lor, educatorii lor. Au inclusiv clădirea separată: grupele mici într-un corp și mijlocie și mare în alt corp, lipit de primul.

 

#6 Curte care să nu fie spre o stradă cu trafic intens, să aibă tartan pe jos și un spțiu generos ca să poată acoate copiii zilnic afară, atunci când vremea o permite.

school

#7 Programa educațională. La capitolul învățătură am vrut profesori diferiți pentru fiecare ”materie” ca să nu se atașeze copilul în mod ”mămos” de un educator anume. În rest există o programă a ministerului și multe opționale, cam aceleași pe la toate grădinițele private, diferă doar felul cum sunt implementate. Doar omul sfințește locul și un educator bun poate totuși să nu aibă chimie cu un copil.

Cum am mai spus a contat mult limba română, și modul în care se predă totul în așa fel încât să fie totul fun dar și educativ, să se stimuleze setea de cunoaștere. Toții copiii din grupa lui Ioan știu să scrie și să citească. Se face și engleză zilnic, dar depinde de fiecare copil cât vrea să reproducă din ceea ce învață. Al meu nici picat cu ceară nu ți-ar zice o propoziție în engleză (în germană cu atât mai puțin), dar dacă îl iei la mai pe ocolite și cu răbdare știe o grămadă de cuvinte. Eu mă prefac că nu știu engleză și el mă corectează: ”mami hen e găină nu cap” 🙂

copii scoala

Prin urmare aș putea recomanda grădinița cuiva care are criterii similare cu ale mele.  Dacă o mamă caută grădiniță cu germană intensiv cu siguranță nu aceasta este opțiunea. Să nu uităm și de buget. Eu am făcut atunci un buget maxim de atins penru toate ”bifele” mele. Evident sunt opțiuni mai ieftine sau mai scumpe. Eu mi-am urmat instinctul care mi-a spus că asta este și nu-mi pare rău.

Chiar dacă nu mi-au plăcut întodeauna toate lucrurile, mai exact educatoarele, serbările (sufăr fizic la serbări) și faptul că avea uneori tot meniul pe bluză, Ioan a fost ok. A învățat extrem de multe, și este stimulat în fiecare zi să afle mai mult, a mers cu drag la grădiniță, n-a plâns nici măcar o zi, a fost înconjurat de multă afecțiune și grijă, au făcut multe activități extra, și nu a avut nicodată vreo indigestie sau ceva de genul. Muciii, ehhh asta este altă poveste pentru care îmi trebuie timp mult, iese un roman fluviu 😛

 

Sursa foto: pixabay.com

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s