VIAŢA DE MAMĂ

Primul moment după ce te-a părăsit

Mi-am zis întotdeauna că eu sunt o mamă cool și am un echilibru perfect, nu sunt una d-aia libidinoaso-languroasă care n-a reușit să taie cordonul ombilical. Este foarte adevărat că îl pup cam de câte ori trec pe lângă el și că am murit precum oposumii din Ice Age în ziua în care mi-a zis ”mami nu ne mai pupăm pe gură că nu suntem iubiți”!!!

Îl cam pândesc să-l iau pe nepregătite și să-i mai aplic o țocăneală căci altfel și aici avem o limită. Ba chiar am început să zic nu la niște chestii, ca să-l văd cum încearcă să mă șantajeze emoțional și vine să se gudure pe lângă mine, să mă ia în brațe și să accepte iubire mai multă decât în mod obișnuit. Altfel zilele alea când îl iubeam când vroiam și cât vroiam sunt o dulce amintire, căci acum avem un program bine stabilit…ghici de cine!

Dar mi-am zis că mai am ani mulți până îmi va spune să nu-l mai pup în fața colegilor sau pușchea pe limbă să vrea să-l las la colț să nu vadă nimeni că l-a adus mă-sa. Doar că socotoeala de acasă nu se potrivește cu aia din târg. Dimineața de astăzi părea una ca oricare alta până ne-am urcat în mașină și mi-a zis pe un ton hotărât : ”astăzi vreau să intru singur în grădiniță, de acum sunt băiat mare”. Ceeee? Mi-am dat două palme repede peste față ”oana, trezește-te, visezi urât”.

  • dar ce s-a întâmplat? am greșit cu ceva? nu m-am îmbrăcat frumos și te fac de râs la colegi? mă duc repede să mă schimb
  • mi-ai promis că atunci când o să fiu mare pot să intru singur 
  • mda, când vei fi mare, pe la 18 ani

Ce-o fi fost în mintea mea când am făcut astfel de promisiuni? Dar o promisiune e o promisiune și cu inima, mică, mică, l-am lăsat să coboare din mașină și să intre singur (și acum mai sper să se întoarcă acasă și să spună că e mai bine când intru și eu cu el). Așa de încântat era că a uitat să mă și pupe. Când i-am zis , mi-a răspuns strigând de la jumătatea aleii : ” lasă că te pup diseară”

Evident mama obsedată de control din mine l-a urmărit de la distanță, deși intrat în curtea grădiniței n-avea cum să mai iasă fără să-l vadă cineva, dar copiii de grupă mare intră pe o ușă laterală și dacă pică și se lovește și nu-l vede nimeni și plânge singur și neconsolat acolo? Mda, așa de obesdată sunt și așa de netăiat e cordonul ăla :(((

A intrat în siguranță în grădi iar eu m-am dus atât de amărâtă la mașină. N-am cuvinte să explic ce-am simțit. Când te părăsește iubitul e foarte simplu, îți spui că e un porc și-un prost, că nu te merită, că alta ca tine nu mai găsește el niciodată, îți faci imediat programare la coafor și îți iei și niște haine d-alea beton după care întâmplător îi ieși în cale ca să vadă fraierul că pe tine nu te interesează despărțirea și să bălească precum un prost pe așa piesă cum ești tu. Prin minte îți trec tot felul de planuri de răzbunare și toate au un numitor comun, el suferă ca un câine iar tu îl torturezi ca o regină (nu știu la voi, dar la mine imaginația uneori a zburdat până la niște imagini cu tortură demne de inchiziție :P)

Ei, dar la propriul tău copil cum faci? Nu poți să-ți zici că o să-l faci să sufere pentru că te-a lăsat acolo ca pe o fraieră și brusc universul lui nu se mai învârte în jurul tău. Nu poți să-ți zici că gata de mâine nu-l mai iubești și nici nu mai vrei să auzi de el. Nici nu merge să te duci la coafor să te aranjezi și când îl iei după-amiază să-i arăți că nu te interesează că te-a părăsit în mijlocul străzii la 8 dimineața fără ca măcar să te anunțe din timp. Nu poți să-i spui că nu înțelegi, că erai sigură că relația voastră mergea perfect și mai vrei o șansă. Cum mergi mai departe? Cum îl privești în ochi după ce te-a părăsit și ești conștientă că e doar începutul și de acum mergeți pe panta în care tu nu mai ești în tot și-n toate? Cum păstrezi echilibrul și nu te agăți de el precum râia pe măsură ce el încearcă să se desprindă?

Credeam că sunt pregătită pentru ziua asta, că va fi o zi ca oricare alta, că tranziția va fi ușoară și n-am să simt așa un gol, că n-am să mă simt abandonată, că am să simt că în continuare ”I am special”. Mda, sigur, doar dragostea durează trei ani! La noi aproape 5.

Bine că n-a mai apărut în același timp și vreo ”colegă” să intre cu ea de mână în grădiniță că făceam infarct. Clasica poveste: mă părăsea pentru una mai tânără 😦

shocked woman

Sursa foto: shutterstock.com

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s