VIAŢA DE MAMĂ

Cât așteptă o mamă pentru o masă normală

Știți că se spune că e bine să nu te bucuri înainte de vreme sau că tura nu s-a terminat până n-ai ieșit din duș. Well, eu am ignorat complet zicalele românești, deși toate au dovedit un sâmbure de adevăr, și mi-am zis că am tras lozul norocos la mâncare…a. copilului of course.

Când era bebeluș tremura precum câinele la injecție când vedea biberonul. Dacă îl aduceam pe bietul Pavlov nici nu apuca să aprindă lumina că Ioan al meu era cu biberonul gătat și saliva ștearsă. Priveam cu mândrie și satisfacție acest apetit și-mi imaginam că atunci când va vedea prima linguriță de măr trebuie să fiu atentă să nu-mi muște și mâna. Complet greșit! Când a văzut prima linguriță s-a pus pe urlat de mă mir și acum că n-au trimis vecinii protecția copilului.

Ei și așa a debutat coșmarul diversificării. Deși coșmar nu e cuvântul potrivit că din ăla te trezești, e doar un vis. Well, la mine a fost realitate…CRUDĂ. Se zice că lacrimile curăță ochii. La cât am plâns în perioada aia pot să trăiesc vreo trei sute de ani și am ochii mai ceva ca o farmacie. Găteam și boceam, el gusta, scuipa și urla. Și cam așa ne-am petrecut primii doi-trei ani din viața. Am folosit și metode barbare de convingere, metode pe care tastele nu le pot reproduce și oricum mi-e și mie teamă să le spun că poate există închisoarea părinților care obligă bebelușii să mănânce piureuri 😦

Domne da știți vorba aia că nu poate să plouă veșnic? E A-DE-VĂ-RA-TĂ! A venit soarele și pe strada mea, și nu timid, nuuuu, m-a copleșit cu căldura de am crezut că fac și arsuri.  Anul trecut, la onorabila vârstă de 4 ani, a cerut de mâncare, singur singurel, ba chiar a și rostit cuvintele magice ”mi-e foame”. Pe cuvânt că nu l-am amenințat cu nimic înainte și nici nu l-am momit cu promisiuni. Totul a fost spontan.

Iar cornul abundeneței când a început să se reverse nu s-a mai oprit :). Căci da, trebuie doar să te rogi muuult și bine și să ai răbdare – cei merituoși vor primi.  Să vă mai povestesc? De ciorbițe și tocănițe, și fructe, și legume… chiar crude? Și fructe de mare, și paste, și orez, și orice fel de carne? Și, ca să strivim corola de minuni a lumii, ……anul acesta de Paște a mâncat creier de miel și plămân. Eeee, who`s bad? Asta este, răbdarea-i o virtute răsplătită. Deci dacă aveți acceași problemă, relaxați-vă și puneți-vă pe numărat….cam vreo 4 ani și se rezolvă. Hai spor

Bine, mai avem un hop cu brânzeturile dar cui îi mai pasă?  😛

woman eating

Sursa foto: shutterstock.com

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s