VIAŢA DE ZI CU ZI

Prima reacție când vezi un copil urât

Știu că o să-mi spuneți că nu există copil urât. Mda asta e în genul: nu există femeie urâtă doar bărbat care n-a băut suficient. Eu vă zic clar că există bebeluși urâți și chiar al meu a fost încadrat în categoria asta.

Mamă ce mă enervau ăia care veneau să-l vadă și-mi spuneau ce frumos e și cum seamănă cu mine. Adică dublă jignire: nu-i doar copilul urât ci și eu, un fel de muma pădurii și fi-su. Nu pot să înțeleg cum nu te lasă Dumnezeu mut când te uiți la o pocitanie d-asta mică și minți părintele cu sânge rece că nu ți-ai scuipat în sân când l-ai văzut și nici nu ți-ai făcut cruce cu limba în cerul gurii.

Sunt copii care se nasc direct pregătiți de pozat în reviste. Da, unor oameni le surâde norocul și nu trebuie să treacă prin spaime din prima zi de viața a copilului. Îi invidiez și o întreb pe mamă ce a mâncat ea în timpul sarcinii să știu și eu în caz că ma va mai vizita barza vreodată. Dar unora Universul le e potrivnic, da potrivnic rău. Bine nici genele moștenite de copil nu sunt foarte generoase, adică ăla micu cam pornește cu șansa a doua sau chiar a treia, dar parcă la el se combină tot ce-i mai nasol de la cei doi făcători de copii.

Ați văzut că sunt oameni care nu-s nici urâți nici frumoși dar dacă le combini trăsătuirle cu ale altuia care-i la fel de pe la mijloc ca și ei, iese ceva nasol? Așa a fost și fi-miu dar pirn rugăciune și post s-a mai îndreptat oleacă :P.

Dar revenind la subiect, eu când ajung să văd câte un bebeluș proaspăt venit în lumea asta mare am o strângere de inimă pentru că viața mi-a oferit surprize. Din părinți ciudați au ieșit niște frumuseți de pus în ramă și viceversa. Așa că deși mă duceam în minte cu imaginea părinților acolo am avut surprize. Și mai am o calitate deosebită, frica și oroarea mi se citesc pe față.

La început încrucișam degetele la spate și încercam să zic: ”vai ce frumusețe mică”, dar nu ieșea. Pe cuvântul meu dacă puteam să articulez ceva din cuvântul ”frumusețe”. Începutul era promițător ”fr…” băi și după asta nu mai ieșea nimic, blanc, liniște totală de ziceai că mi-au fugit toți neuronii de frica lu` ăla micu. După care am dezvoltat o tactică imbatabilă. Fiți atenți: fac cruce cu limba în cerul gurii înainte, țin degetele încrucișate la spate și atac : ”vai ce micuț este, offf am uitat ce micuți sunt, ca niște păpușele”. După care bag lovitura de grație: ”nu-l iau în brațe că e tare expus la viruși acum bietul bebe și nu mi-aș ierta dacă i-aș da ceva”.

Ziceți voi că nu mă pricep! 14 ani de vânzări și marketing n-au fost degeaba. Și credeți-mă că funcționează de fiecare dată. Proapsăta mămică e în extaz și nici n-a observat că încă mi se zbate un ochi de frică.

kid

Sursa foto: funnyphotoshop.com

4 gânduri despre „Prima reacție când vezi un copil urât

Lasă un răspuns