VIAŢA DE ZI CU ZI

De câte opinii avem nevoie când ne tratăm

În primul meu an în industria farmaceutică am ajuns la psihiatrie, nu în calitate de pacient deși uneori mă întreb cum am scăpat, ci de ”expert” medical iar într-unul din spitale scria așa: „fiecare pacient are dreptul să-și aleagă medicul și spitalul”.

A părut puțin ciudat afișul în condițiile în care nu mulți veneau acolo on their own free will 😀 Zilele acestea toată lumea cere o a doua opinie medicală, mai ales atunci când diagnosticul este unul grav. Dar ce te faci atunci când doctorul îți zice că totul este ok și n-ai de ce să te îngrijorezi? Sau atunci când cineva vrea să te opereze de urgență spunându-ți că operația este unica ta șansă?

Ok, te duci la altul. Și să zicem că al doilea doctor îți spune exact contariul celor afirmate de primul medic? Pe care dintre ei îl crezi? Te duci la al treilea? Și cum decizi că acesta este cel care are dreptate? Te duci la al patrulea? Și dacă opiniile sunt 2 la 2 dai cu banul sau cum alegi? Știu oameni care au căutat 4-5 opinii medicale și tot nu s-au considerat cu sufletul împăcat până n-au plecat din țară la clinici vestite unde au îmbrățișat din start opinia medicului de acolo. De ce oare? Ce au medicii străini și nu au cei români? De ce ei inspiră încredere din prima?

De ce nici măcar pentru tratamente dentare nu mai avem încredere într-un singur medic? Știu că în România medicii nu au aparatura pe care o găsim în clinicile din străinătate sau dotările, dar cred că tocmai asta îi face mai merituoși. Îmi aduc aminte de un episod din anatomia lui Grey când vin niște medici din afganistan să învețe tehnici operatorii de le cei americani. Americanii iau toate tipurile de aparatură posibile și se duc într-o sală pregătiți să-și împartășească experiența și să-i pregătească pe medici pentru condițiile de pe front. Doar că acolo primesc o mică lecție cînd medicii afgani dau deoparte toată aparatura, păstrează două pense și un bisturiu și închid luminile operând la o lanternă. Căci așa erau condițiile în acre operau ei în mod uzual.

Așa cred că este cazul și cu mulți medici din țara noastră, care fac minuni ”cu ochiul liber”. Cred că este ușor să faci performanță când condițiile sunt prielnice. Dar cum rămâne cu performanța când condițiile sunt potrivnice?

Deci câte opinii medicale cerem până decidem să avem încredere într-un medic? Și cel mai important, cum decidem că medicul acela este cel în ale cărui mâini ne punem speranțele, sănătatea și încrederea?

'Sure, we called for a second opinion. That was six months ago.'

Sursa foto: cartoonstock.com

 

 

Lasă un răspuns