PARENTING

Filmele și lecțiile de parenting

Am povestit cum acum ceva timp un băiețel de la grădinița lui fi-miu a fost exmatriculat pe motiv de agresiune și crize de comportament. Cred că principala cauză a exmatriculării a fost faptul că părinții nu au vrut să accepte că băiatul ar putea avea o problemă, sau măcar să verifice dacă are o problemă, ci l-au luat pe nu în brațe și au susținut că e doar puțin obraznic. Well, nu știu ce făceam în locul lor dar să vă povestesc o situație similară din serialul care m-a captat în ultimul timp- Big Little Lies.

Un copil de clasa întâi sau a doua este acuzat în prima lui zi de școală, într-o nouă comunitate, că ar fi strîns de gât o fetiță. Evident că părinții fac mai mult scandal decât copiii sau cadrele didactice și din acel moment puștiulică este privit cu circumspecție, se ajunge chiar la crearea unei petiții ca să-l suspende din școală, mai ales că agresiunile asupra respectivei fetițe continuă chiar dacă ea refuză să spună cine este cel care o maltratează. În tot acest timp mama băiețelului abordează situația cu un calm care parcă te scoate pe tine din răbdari, fiind compliantă la toate discuțiile și măsurile suplimentare de supraveghere cerute de școală: psiholog, învățător suplimentar, etc. În contrast este mama fetiței abuzate care face scandal și cere măsuri extreme

Deși își crede băiatul din prima zi, prima mămică e atât de rațională și logică, încât la un moment dat îți vine ție să te ridici și să o tragi de mânecă să se trezească:

hei cucoană, apără-ți copilul, luptă pentru dreptatea lui, nu mai da un sfert de gând acuzelor, nu mai încerca să pui la îndoială cuvintele lui, uite-l ce dulce și nevinovat e! Plus că nimeni nu-l mai acuză direct pe el!!!

Copilul însă fusese rezultatul unui viol așa că mama pornește de la premiza că genele agresive ale tatălui s-ar putea regăsi în copil și educația ei n-a fost cea corectă pentru a le reprima. Wow! Cât de echilibrat trebuie să fii încât să te dai doi pași în spate și să vezi întreg tabloul? Să accepți că poate e mai bine să nu pleci de la idei preconcepute?  Să accepți că dincolo de orgoliile și instinctele tale cel mai important este să faci ce-i mai bine pentru copil.

Se descoperă că nu acest băiețel era cel vinovat, ci un altul care provenea dintr-o familie foarte bogată, foarte iubitoare și primitoare….de la exterior:). În realitate mama, Nicole Kidman, încasa niște mega bătăi de la tată. Prima reacție când află este evident de surpiză, dar nu de respingere sau de negare a posibilității ca superbul ei copil să fie în realitate bătăușul școlii, ba acceptă că mediul în care crește copilul combinat cu genele, i-ar putea crea senzația că violența este o soluție. Dar cea mi tare lecție de parenting este când ajunge acasă și vrea să-l facă pe puștiulică să mărturisească!

Scena e tare căci intră în casă val vârtej, îi spune bonei să dispară și te aștepți să-l ”joace-n picioare” pe micul delicvnet, mai ales că dăduse și ea semne de violență (o căpăcea soțul dar nici ea nu rămânea datoare 🙂 ). În schimb îl ia pe puștiulică în brațe cu o mega blândețe, și îi spune că vrea să stie ce face el la școală, că nu-i va face nimic rău, că toți facem lucruri rele uneori și că ea îl poate ajuta dacă știe ce se întâmplă. Evident copilul spune tot și mai apar niște scene în care ea continuă să-l asigure de dragostea și suportul ei și să-i spună că e un copil bun. Ulterior se duce și vorbește cu mama fetiței abuzate și-și cere scuze!

Oare care ar fi fost deznodământul poveștii dacă mămica copilului din clasa lui Ioan ar fi  abordat problema cam așa?

celeste

Sursa foto:dailymail.com

 

 

 

Lasă un răspuns