GÂNDURI BLONDE

Astăzi este ziua lui Chuck!

Nu știu dacă știați dar astăzi este ziua lui Cuck Norris. Zice la catastife că implinește 77 de ani dar asta e așa doar vărsta de scena, 77 de ani de ultima dată când a dormit cu perna sub cuțit, pentru că în realitate nimeni nu știe vărsta lui , nici măcar el. Dacă nu știați că astăzi este ziua lui este cam nasol pentru că vă va căuta și, dacă vă lasă în viață ,vă va întipări ziua lui în memorie într-un mod neplăcut. Știți vorba aceea, cum să îți aduci aminte ziua soției? O uiți o dată! :P. Așa e și cu el.

Prima dată când l-am văzut eu pe Chuck, în film că doar live știți că e invizibil, a fost prin 1900 toamna când au luat ai mei TV color. Da, vestitul telecolor, luat cu meeeegaaa pile. Cred că au promis ai mei jumătate de împărăție și fata cea mare de soție pentru televizorul ăla sau măcar un rinichi. Ei și a venit TV-ul acasă, l-a montat tata, a urcat cu doi prieteni de încredere pe bloc (unii pe care nu trebuia să-i omoare după ce aflau că avem TV color și video) si a început fixarea antenei. Că na tv-ul color prindea altfel programele nu ca ăla alb negru și trebuia rotită antena. Vă mai aduceți aminte cum urcau bărbații pe bloc și urlau să fixeze antena? Mai la stângaaa, stop, stop las-o așa, ce faci gogule iar ai respirat că are purici.

Buun și vine seara și ne uităm toată familia la noul TV, până seara oricum era pe post de mobilă că aveam emisiune de la 7 doar, și am avut marele noroc să fie un film. Na și filmul a fost cu Chuck Norris care se bătea cu unii, mă rog îi bătea, și salva o fermă de pepeni. Moamă da ce pepeni erau în filmul ăla, îmi plouă în gură și acu când îmi aduc aminte (atunci eram prin clasa a cincea). După ce îi bate bine wăkă polițist texan, nu rămâne cu fata cum vă gândeați ci ea rămâne cu ferma de pepeni și cu inima frântă că doar știm că nu exista femei lesbiene ci femei care nu l-au întâlnit pe Chuck Norris.

După filmul acesta m-am îndrăgostit de el, mai corect spus a băgat spaima în mine, și l-am tot văzut și în alte filme, că doar v-am spus că eram burghezi și aveam video, ascuns sub un mileu să nu se prindă cine venea în vizită și să-i toarne pe-ai mei la poliție că umblau cu unealta diavolului capitalistă. La vremea aia erau la mare căutare filmele de acțiune cu Chuck și cu Bruce Lee și filmele de casă. Dar dacă aveai filme de acțiune acasă erai cam idolul clasei, că deși părinții ascundeau videoul noi ne lăudam ca proștii unii la alții 🙂

Dar din vremurile acelea am înțeles cine este Chuck Norris și vă las și vouă aici cele mai însemnate fapte despre el:

Dimineaţa, soarele îi bate în geam lui Chuck Norris ca să ceară voie să răsară

Chuck Norris poate să aplaude cu o singură mână.  Chuck Norris poate să dea foc la furnici cu lupa. Noaptea! Chuck Norris s-a născut într-o cabană construită de el

Lacrimile lui Chuck Norris pot vindeca chiar şi cancerul… păcat că nu a plâns niciodată

Chuck Norris este atât de rapid încât lumina nu îl poate găsi. Când Chuck Norris intră într-o încăpere nu aprinde lumina, ci stinge întunericul.

Atunci când Alexander Bell a inventat telefonul avea 3 apeluri nepreluate de la Chuck Norris.. Chuck Norris a murit acum 20 de ani, dar Moartea nu a avut încă curajul să îi spună.. Chuck Norris a fost deja pe Marte. De aceea nu este nicio urmă de viață acolo.

Chuck Norris a numărat până la infinit, de două ori. Chuck Norris poate să trântească o ușă rotativă. Chuck Norris nu o să aibă niciodată atac de cord. Inima lui nu este atât de fraieră să îl atace.

Chuck Norris a fost mușcat o dată de un șarpe cu clopoței. După 3 zile de durere și agonie….șarpele a murit. Chuck Norris a aruncat o dată o grenadă, care a omorât instant 50 de oameni. Apoi a explodat. Chuck Norris face focul cu două cuburi de gheață.

Chuck Norris nu poartă ceas. El decide cât este ceasul. A fi sau a nu fi? Răspunsul este Chuck Norris

Pentru cei care nu știu cine este Chuck nu încercați să-l căutați pe google pentru că nu veți primi niciun rezultat. You don`t find Chuck Norris , he finds you :P.

Acum dacă vreți să-i trimiteți un mesaj cu La Mulți Ani, și bine ar fi să o faceți, îl găsiți la adresa yahoo@chucknorris.com

chuck_2.jpg

Sursa foto:pinterest.com

VIAŢA DE MAMĂ

Mamă sau femeie – ce alegem?

Acum două zile m-a certat cineva, nu chiar ceartă ci mai degrabă o critică, cum că mi-am făcut o fixație din a mă lua de parentingul modern și de modul cum sunt crescuți/educați copiii în zilele noastre, că scriu cu clișee, etc. Acum ca să fiu modestă zic și eu că na și John Grisham scrie cam în același registru: procese pe care întotdeauna le câștigă un avocat amărât de provincie împotriva unor coloși economici dejucând planuri diabolice sau apărând niște acuzați ce păreau de neapărat. Când a încercat săracul să mai schimbe tema au scăzut vânzările așa că a schimbat doar personajul și a trecut de la avocatul adult la avocatul copil (seria theodore boone) 🙂

Chiar n-am nimic cu parentingul modern, ba chair îi admir pe cei care reușesc să fie așa de zen încât să nu-i miște nimic din ce face copilul, doar că vreau și eu ce au luat ei pe bune, chiar în doză dublă. Anyway, de la niște articole d-astea de cum să creștem copiii în ziua de astăzi, am ajuns la al 789-lea articol despre câââât de greu este să fii mamă și cum alea care n-au copii nu înțeleg cum este să nu dormi și să nu mai ai timp de tine. Băi da, așa este, cum zicea bunica mea cel mai greu se crește carnea de om. La animale ați văzut că stau în picioare după două ore de la naștere și de pe la doi ani sunt pe cont propriu și-și procură singuri de mâncare. Am încercat și eu cu copilul da el a înțeles că ați procura singur de mâncare înseamnă să deschizi singur frigiderul :).

Dar totuși să nu exagerăm. Adică am și eu copil, am prietene multe cu copii, cam toate prietenele mele, unele au chiar mai mult de unul și pe cuvântul meu de om și de onoare dacă am văzut pe vreuna dintre ele umblând cu părul nespălat sau plecând din casă nepieptănată și cu papucii de casă.  Știți ce nu înțeleg eu? Cum naiba atunci când stăteau femeile astea prin cluburi, veneau de la muncă seara târziu și țop direct în restaurant sau Pub, că n-aveau copil și nu plângea nimeni acasă, puteau să se trezească după doar 3 ore de somn și să se machieze, să se aranjeze și să iasă din casă contracronometru? Da acum nu mai pot deși, să fim sinceri, după 3 ani copilul cam doarme toată noaptea și dacă respecți  o anumită fiziologie îl culci pe la 8.30 -9. Deci ai și tu timp o oră să te speli pe cap, să îți tai unghiile cu forfecuța nu cu satârul și să dai și un strat de lac.

A te îngriji nu e un lux ci o datorie – Coco Chanel

Mda, știu, cu copil oja cade repede de pe unghii, dar guess what poți să te ștergi și să te dai din nou după două trei zile. Nu-i așa că e fabulos? Un miracol de-a dreptul. Nu știu care-i treaba cu chestia asta că dacă sunt mamă îmi pun un sac pe cap, îmi las părul natural pe picioare și mâinile îmi arată de parcă spăl toată ziua la râu.  N-ai vrea totuși să te mai placă tatăl copilului din când în când? Că atfel s-ar putea să o placă pe alta care are timp să dea cu peria prin păr . Zic și eu 🙂

Poate că înțeleg că in primele 6 luni până te adaptezi la primul copil și etc nu prea mai ai chef de îngrijire și ești un pic zăpăcită dar, când ai copil de 3-4 ani mie mi se pare o exagerare să zici că n-ai avut timp să te piepteni înainte să ieși din casă. În anul în care am născut eu, la mine la birou a fost un curent născător și am fost multe proaspete mămici. Mare parte s-au întors la muncă după primele 6 luni și NICI MĂCAR UNA n-a venit nearanjată. Și nici la mămicile cu copii mai mari n-am văzut pe vreuna venind în papuci sau cu părul prins în elastic în vărful capului și în halat de casă în loc de rochie, cu pijamaua în loc de costum sau intrând în meeting cu biberonul de lapte în locul cănii cu cafea.

Hai să nu mai exagerăm , nu de alta dar le speriem pe cele care încă nu-s mămici și scade natalitatea. Nu cred că trebuie să alegi între a  fi mamă sau femeie, cred că poți să le faci pe amândouă.  Ba după mine ar fi chiar indicat 🙂

coco3

Sursa foto:pinterest.com

 

VIAŢA DE MAMĂ

Așa ca de ziua asta specială o nouă meserie în nomenclator

În urmă cu câțiva ani am întâlnit întâmplător o doamnă pe la 30 și ceva de ani, drăguță, finuță, slăbuță, istețică, genul de femeie care emana o energie pozitivă și mă așteptam să mă  lovească cu un mega job când am întrebat-o ce prestează. Femeia mi-a răspuns nonșalant că e fulltime mom!!! Poftiiim? Adică tai frunză la câini cât e ziulica de lungă? Pari deșteaptă, cum poți să te mulțumești cu atât de puțin?

Eu eram în plin avânt de carieră, visam doar școli și funcții, nu mă gândeam vreodată că voi avea copil și a sta acasă mi se părea culmea stupidului. Adică da, era ok pentru filmele americane în care ea a renunțat la slujba de secretară sau casieră și s-a măritat cu el bogatul și are grijă de copii. Dar na, puteam să înțeleg renunțarea la visul de a deveni casieră șefă ca să-ți crești copiii dar nu renunțarea la visul de a avea o slujbă de 10 ore cu mii de deadlines și un șef care urlă că n-ai atins targetul. Mai pe scurt mi-am cam schimbat păerea despre ea și am scos-o din circle of trust. Adică pe bune, ce naiba e așa de greu să crești un copil că doar nu e animal și nu vorbește: iși ia singur de mâncare, se îmbracă singur, se șterge la fund singur, vorbește, se șterge pe picoare când intră în casă, etc. Mda, doar că pe la 6 ani și dacă e și băiat poți doar să speri că pe la 10, de frica ta, își va strânge singur șosetele murdare și chiloții 😛

Astăzi dimineață m-am trezit cu un cap blond și doi ochișori verzi pe o fățucă somnoroasă, care mi-a spus ”azi e ziua mămicilor deci și a ta La Mulți Ani mami!”, apoi am primit cea mai strânsă îmbrățișare și cel mai dulce pupic să-mi ajungă toată ziua. Mi-a promis că la anul își va sparge pușculița și o să-mi ia și o floare :). Așa că văd lucrurile puțin diferit față de acum 6-7 ani și ȘTIU că a fi mamă poate fi un job full time, ba uneori echivalează cu două joburi, că nu înseamnă să te mulțumești cu puțin ba din contră. Aș propune ca în nomenclator să existe jobul de full time mom și atunci când te întreabă cineva ce faci să nu mai spui că ești casnică ci expert în dezvoltarea psihoemoțională a copiilor la domiciliu.

În continuare mie nu-mi ajunge doar chestia asta cu mămicenia ci am nevoie și de ceva ”de oameni mari” și mi-am păstrat o doză de egoism nerenunțând chiar la toate visele mele pentru el. Am pus pe hold multe, altora le-am făcut cruce și le-am trimis în veșnicele plaiuri ale vânătoarei dar o parte le-am păstrat și le urmăresc pentru că simt că așa sunt eu mai bine cu mine și implicit mai bine pentru el. Aaa, și evident că în ziua când o să vină una și o să mi-l ia o să mai am ceva de făcut ca să nu-mi dedic zilele unui plan malefic de făcut nervii creți la noră 😛

Hai La Mulți Ani mămicilor :* :* :*

martie.jpg

 

Sursa foto: pinterest.com

VIAŢA DE ZI CU ZI

Cel mai frumos cadou de primăvară

Întodeauna am zis că cele mia frumoase și surprinzătoare cadouri ți le faci singur. Tu știi cel mai bine ce vrei și cum să te surprinzi și cu siguranță nu te dezamăgești că ți-ai sugerat ceva și ți-ai luat altceva :). Anul acesta mi-am propus să nu mai aștept cadouri de 1 Martie, să nu mă mai culc cu emoție și să mă trezesc cu speranțele unui copil în dimineața de crăciun că poate va fi surpriza anului. Mi-am propus să-mi petrec ziua diferit, fără așteptări sau dezamăgiri și să mă bucur de lucruri așa cum vin….dacă vin :). Fiind în țară străină am ratat inclusiv ghioceii și mărțișorul ăla făcut de copil la grădiniță.

În schimb am făcut economie în bugetul familie. N-m primit mărțișoare dar nici n-am dat nimănui ( e adevărat că acolo primăvară o să fie într-o joi în iulie, deci mărțișorul nu prea avea ce să vestească :)).  Celor care contează le voi da pe 8 Martie, de restul însă am scăpat :). Chiar mă gândesc să mă evapor din lumea socială și de 8 Martie. Cu toți banii ăia de ”cadouri simbolice” pe la grădi și alte obligații îmi mai iau o pereche de pantofi și satisfacția e mult mai mare 😛

Așa că având bugetul salvat m-am gândit să fac ceva altfel și….am închis telefonul și net-ul. Da, știu am avut un curaj nebunesc să mă rup de orice urmă de civilizație, dar sunt zgârcită și m-am gândit că mai fac economie și de aici :P.  Nu m-am uitat pe FB, nu m-am uitat pe instagram, n-am avut whats, n-am sunat, n-am primit mesaje, nimic. Liniște to-ta-lă! Da ce bine a fost! Și a continuat liniștea asta pentru încă o săptămână. Am vrut să văd cum este să trăiești real și nu virtual, să iei legătura cu cei cu care simți că vrei în mod real nu prin niște mașinării. Mi-am petrecut ziua cu cel mai iubit dintre pământeni, ceva absolut inedit, fără să răspund la mesaje cu primăvară însorită și ghiocei în buchet, ci doar bucurându-ne de viață. A fost suuuper bine să inchid telefonul așa că sigur repet figura și de 8 Martie. See you pe 9 😛

enjoy-spring

Sursa foto:shutterstock.com

 

VIAŢA DE ZI CU ZI

Instinctul de parenting la români

Românul nu numai că s-a născut poet dar e și părinte de succes. Nu știu dacă ați văzut dar, unde întorci capul pac mai e un seminar de parenting care, evident este susținut de niște experți (încă nu m-am prins cum ajungi la statutul ăsta dar promit să mă interesez că tot am timp liber acum) și la care tot omul modern se inghesuie ca la sfintele moaște. Nu conteză ce crezi și cât crezi, te duci la ele și urmezi ce se spune că altfel focul iadului va fi asupra ta.

Cel mai importamt lucru este aspectul educațional și da, da, dezvoltarea emoțională. Nu conteză că ăla micu` n-are talent la limbi străine, îl dăm la grădi de chineză că am auzit noi că e de viitor și evident îl dăm la meditații la engleză de la două luni că atunci e vârsta propice. Da la română, când îl dăm? Adică întreb și eu așa ca omul prost, dacă vrei să știe ”decât” engleză, de ce nu-l dai la școală de engleză? De ce mai chinui copilul cu limba asta a plaiurilor mioritice? În plus cine nu știe să scrie, să citească și să facă grafice de funcții la 5 ani e cam prăfete așa. Eu n-am știut niciodată să fac grafice de funcții și am trecut prin viață fără să mă doară. Dar hei, nu-s chiar un exemplu bun că uite ce s-a ales de capul meu, un păr blond.

La grădiniță la fi-miu vin periodic tot felul de guru educaționali care încercă să ne convingă să mai plătim niște opționale care evident vor face din copil….ați ghicit un leader și un adult frumos și echilibrat. Asta cu frumusețea eu zic că e din născare și n-are de treabă cu opționalele dar parcă poți să știi? M-am dus și eu la primele prezentări , ca să nu-i ratez șansele copilului, dar după a doua demonstrație nu m-am prins exact dacă vor să mă dezvolte pe mine sau pe copil, căci ne-au pus să ne întindem pe jos și să așezăm niște pătrate. Evident că am dat bir cu fugiții, asta nu înainte de a-mi exprima opinia 🙂

Dar dincolo de inclinarea spre dezvoltare educațională, care a dus la o adevărată industrie a meditațiilor, adică ce făceam noi pe vremuri era la genunchiul broaștei, pe părintele român îl recunoști de la o poștă. Nu contează dacă auzi sau nu dulcele grai mioritic e suficient să observi progenitura și limbajul non verbal al părintelui și te-ai prins. Pentru că da, românul crede cu tărie în sfânta bătaie dar simte că trebuie să urmeze trendul pacifist, motiv pentru care în fiecare părinte se dă o luptă cam ca în filme când se bate Van Damme cu ăia mulți și răi, doar că aici incă nu s-a hotărât cine invinge. Adică să fim serioși că le vezi fețele schimonosite când ăla micu` face o demonstrație de opturi pe podea în plin magazin și înțelegi cam care ar fi desfășurarea acțiunii acasă. Doar ai învățat la seminar să-ți exprimi emoțiile, să-i împărtășești copilului ce simți nu?

În plus nu știu de ce dar copiii români și părinții lor au prins trendul vestic și chiar l-au dus la rang de artă. Adică cu cât de duci mai la est cu atât copiii sunt mai educați, mai cuminți, mai modești. Nu auzi pe niciunul țipând prin magazin, zvârcolindu-se pe podea, făcând tumbe prin restaurant și cu mama aferentă umblând disperată după el sau urlând neconsolat că el vrea o anumită jucărie. Cu cât însă te duci mai la vest cu atât copilul este lăsat mai mult să se exprime, mai ales în public, să exploreze, să învețe, în special cam cât de tare se pot întinde nervii părinților înainte să cedeze. Ei la români peste chestia asta vestică se adaugă spiritul balcanic; eu n-am mai auzit alți părinți să urle prin magazine sau vara de pe plajă la puradeii aflați în apă!! Nu, asta e doar la noi pentru că avem sângele fierbinte care clocotește în vene!

Așa că eu propun în cadrul întâlnirilor astea să fie o parte dedicată cum să înveți copilul să se poarte în public. Degeaba ești doxă de carte și poți echivala cu o bibliotecă de cunoștințe dacă n-ai și o urmă fină de civilizație. Știți ăia 7 ani de acasă care erau când eram noi mici? Când nu țipai, vorbeai încet, salutai oamenii cu care te întâlneai și la restaurant te ridicai de pe scaun doar când era masa gata, timp în care te jucai cu șervețelul că tableta nu exista 🙂

parenting.jpg

Sursa foto: shutterstock.com