VIAŢA DE ZI CU ZI

Cine ți-a pus volanul în mână

Cum e vroba cântecului: ”cine te-a făcut om mare?” așa și cu condusul: cine și-a pus volanul în mân? Eu am luat pemis de conducere la 18 ani și am visat la ziua aia de pe la 14. Tata era ceea ce se numea un spirit sălbatic pe vremea aceea și, deși avea o dacie, ca majoritatea muritorilor de rând de pe plaiurile mioritce, scotea maxim din performanțele ei. Biciuia căluții dăcioarei la peste 100 și făcuse din ea un fel de mașină de off road, adică trecea prin șanțuti, bălți și terenuri accidentate (îi făcuse nuș ce arcuri speciale la uzină). În timpul liber ca orice român respectabil, bibilea la ea în fața blocului. Din păcate nu mai știu ce nume avea vestita dacie a copilăriei mele

Așa că eu am cam crescut cu microbul ăsta al mașinii, sau poate s-a moștenit genetic, căci și bunicul avusese mașină de pe la 1900 toamna (o warszawa în care ne jucam noi vara :P). Am așteptat cu înfigurare cei 18 ani ca să conduc un renault vintage, dar hei, aveam mașină. Doar că tata mi-a spulberat visele taman a doua zi după ce am luat carnet. Adică mi-a explicat politicos că nu trebuie să conducem toți, dovadă mama care era antitalent, și voi primi mașina când am să dovedesc că știu să conduc. ”păi am permis eliberat de poliție, se pune? nțțț, eu sunt mai presus de poliție și trebuie să treci testul meu”

Măi și m-a terorizat omul ăsta vreun an cu: mâinile pe volan la 10 și 10, nu umbla cu schimbătorul de parcă e făcălețul de mămăligă, oglinzile nu-s ca să-ți faci rujul în ele, nu tura motoru, bagă a treia nu vezi că moare motorul, ia piciorul de pe ambreiaj, nu mai frâna atâta și altele asemenea. Domne dar testul suprem era să car oala cu ciorbă fără capac și să nu vărs o picătură prin mașină (și era malefic, o pune aplină al naibii oală de parcă murea câinele dacă mânca un polonic mai puțin). Aveam niște căței la o curte și le duceam de mâncare și taman la drumul ăsta avea nevoie de mine. Nu m-ar fi luat când se ducea la cumpărat de roșii, nuuu, mă lua la cărat oala cu ciorbă.

Mamă ce stress aveam, și mă gândeam cum să conving câinele să intre în mașină să lingă ciorba de la ”botul calului” cum s-ar zice. Știam că dacă măcar transpiră oala până acolo, m-am lins pe bot de condus mașina până la adânci bătrâneți. Scopul era să-i arăt că nu conduc ”sportiv” și nu-i pun rinichii pe bord la fiecare doi metri. Mai era și mama care îi ținea isonul și zicea că nu merge cu noi că noi o dăm cu capul de parbriz și atunci în loc de două ture cu oala primeam trei. Am avut adolescență nefericită.Nu vreau să vă zic ce transpirații mă treceeau până la câinii âia pe care i-aș fi omorât cu mâna mea numa să scap de cărat oala cu ciorbă. Căci mai inventase tata o metodă de tortură și ne ducea pe drumul cel mai lung cu nșpe întersecții și cotituri de parcă drumul drept îi provoca un infarct. Și de parcă asta n-ar fi fost de ajuns, când ieșeam din localitate nu mă lăsa să depășesc 60 la oră de treceau ăia cu Tico în mare viteză pe lângă mine. Știți ce umilință trăiești când de depășește tirul?

Asta până într-o zi când m-am hotărât cu sorel să ne răzbunăm crunt. Ne duceam în afara orașului la niște prieteni și tata conducea. Ei și după primii 100 de metri am început: uită-te în oglindă, ține mâinile pe volan la 10 și zice, bagă a reia, numără 1001 1002, nu depăși 60, ce faci? ne dai cu capul de parbriz?, mai ușor cu schimbătorul că nu-i bâtă, mamăăăăă mi-ai scos un rinichi șa frâna asta. Și eram amândou, adică făcea una pauză să tragă aer în piept, prelua cealaltă și to așa pe un frum de vreo 25 de km, de a ajuns acolo cu părul creț. Dar din ziua aia, n-am mai auzit niciun cuvințel. Domne, da niciunul. Silentio stampa total!

Doar că răul fusese făcut și microbul se inoculase la amândouă, motiv pentru care lumea zice că aș conduce ca un bărbat (nu m-am prins ce înseamnă da eu zic că e de bine ). Adevărul este că la volan sunt cea mai calmă ființă posibilă când în rest sunt un taifun.  Așa că până la urmă mersul cu ciorba câinilor și număratul 1001 1002 a dat roade, căci după sute de mii de km n-am avut niciodată niciun accident și nici n-a venit nimeni să-i plătesc rinichii :). A, și am luat și plăcerea asta a mașinilor încât am condus și crafter, chiar dacă d-abia mi se vedeau ochii peste volan 😛

Mulțumesc tata, chiar dacă tu n-ai facebook și nu citești, dar poate citește mama :*

dacia

Sursa foto:pinterest.com

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s