VIAŢA DE ZI CU ZI

Cât de handicapat trebuie să fii ca să parchezi pe locurile speciale

Când eram însărcinată n-am folosit niciodată locurile de parcare speciale pentru că mi se părea că sarcina nu e un handicap. E adevărat că erau multe lucruri pe care nu mai puteam să le fac, cum ar fi să-mi văd degetele de la picioare, dar totuși nu consideram că am un handicap. Nici în primii doi ani nu prea le-am folosit că din nou nu vedeam plus valoarea pentru mine.

Ei, dar când a crescut ficiorul și a început să urce și să coboare singur din mașină am început să vânez mai ceva ca un uliu locurile pentru mamă și copil. Abia atunci am realizat ce important este să se deschidă portiera larg și să nu curețe hainele kinderului tot praful de pe mașinile din jur sau de pe propria mașină, nici să nu fiu nevoită să-l strecor în mașină ca pe o sardină. De obicei găsesc aceste locuri libere, chiar dacă sunt cetățeni care se uită lung la mine că nu scot un cărucior din mașină după ce am parcat pe locul ăla, excepție face Lidl.

Am un astfel de magazin chiar peste drum de bloc, dar evident că nu mă pot deplasa pe jos, cine cară pe urmă toate sacoșele, așa că mergem cu mașina. Aseară iau copilul de la grădi și țup în ogradă la Lidl. Fac turul parcării de vreo două ori dar n-am noroc și locurile speciale nu se eliberează. Decid că asta e și parchez pe un loc normal când apare și unul dintre proprietarii mașinilor parcate pe locul mama și copil. Domne ăsta sigur înghițise copilul când venise la magazin că doar așa îmi explic mărimea burții și locul de parcare. Dar mi-am zis totuși să-i explic faptul că tre să ai copilul la vedere nu acasă sau la bunici ca să parchezi pe locul acela.

Na, mai bine mă duceam în pădure și mă luam la trântă cu ursul căci ce i-au auzit copilului urechile mi-e greu să reproduc. Așa cum vă imaginați toată discuția s-a purtat la nivel intelectul logico-rațional cu argumente profund fundamentate de către grobianul în cauză. Cuvintul ăla care începe cu ”m” și se termină în ”e” și nu e ”mame” a fost cel mai des pomenit în dispută, alături de ”ce plm vrei că doar nu ți-am făcut eu copilul” și alte astfel de fraze demne de un fin intelectual. I-am spus că nici dacă era ultima ființă vertebrată de pe Terra nu avea șanse să-mi facă mie un copil dar cred că a plecat convins că vertebrată e o mare jignire :). Discuția, mă rog monolgul cu lături, a durat cam 5 minute că atâta i-a luat să se urce în mașină. Da, aveți dreptate omul avea niște nevoi aparte.

De aceaa la  final i-am cerut scuze și am recunoscut că avea tot dreptul de a parca pe locurile speciale, doar că unul mai în stânga la handicapați. Sincer și handicapul psihic trebuie tratat ca și ăla fizic și trebuie făcute locuri speciale ptr ăștia! Paznicului magazinului care stătea în ușă și râdea ca prostu când la mine când la ăla de-și înghițise copilul, i-am făcut o mică plângere la sfârșit doar așa cu speranța că poate priecepe și el de ce este angajat 🙂

parcare

Sursa foto: shutterstock.com

 

 

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s