VIAŢA DE ZI CU ZI

Ce fac bărbații când iubesc

Eu am mai spus și de ce citesc d-aia văd că am dreptate, bărbatul e sensibil. Domne da nu așa că plânge când dă Steluța gol și câștigă campionatul pe sate sau când a plecat prietenul coaie în armată, el e sensibil din suflet, din sentimente. Și în sensibilitatea asta a lui singurul scop pe care-l are este să o facă pe iubi fericită, ca să moară toate fraierele ei de prietene că n-au norocul ei.

Da nu așa, oleacă fericită, nuuu, extaz domne, vrea să vadă femeia cum îl roagă într-o zi să se mai poarte și el urât că ea nu mai face față la atâta fericire, o dor fălcile de cât zâmbește toată ziua, i s-a întins pielea pe față și nu mai are de ce să meargă cu fetele să facă un botox și riscă și un diabet de atâta dulcegărie.

Am găsit acest articol despre cum arată bărbatul care te iubește pe viață și de când l-am citit am lacrimi în ochi.. Pe bune, atâtea calitâți într-o ființă umană, care mai e și bărbat, n-am văzut nici măcar în cărți și-n filme. Așa că luați o bucată de hârtie și trecți la bifat. Și dacă amărâtul nu are 10 pe linie, băgați divorț că sigur e unu iubitor acolo care abia așteaptă să audă cât ești tu de supărată că alea la salon nu mai au ojă corai, ba nu doarme o noapte întreaga de grija asta, chiar dacă el tocmai a aflat că au aterizat extratereștrii sau că sondele de petrol i-au secat.

În plus nu contează că tu miroși a sarmale și ai părul pus pe bigudiuri, un halat rămas de la bunica și niște unghii tăiate cu toporișca, el te vede Angelina și îți arată cât poate el de imprevizibil chestia asta, așa de imprevizibil că nici nu te prinzi. Și asta pentru că e deștept și pe deasupra și inteligent. Adică ați dat lovitura, e ca la șampoane, 2 în 1.

Șii, ca să fiți copleșite cu adevărat de norocul ce a dat peste voi, ăsta își recunoaște greșelile și nu evită problemele. Mie deja îmi sună oleacă a femeie, dar parcă poți să știi? Or fi și bărbați care nu fug deși cred că îi găsim doar împăiați la muzeu.

Eu însă după ce am citit articolul ăsta am un nou scop în viață. Vreau și io să-l cunosc pe ăla care spală vasele și duce gunoiul din proprie inițiativă, nu ptr că se încadrează în ăia 0,008% bărbați obsesivo-compulsivi și maniaci cu curățenia, doar așa ca să o facă pe iubi să zâmbească (articolul nu precizează dacă nu cumva e vorba doar de băgat vasele în mașina de spălat). Nu, nu vreau să-l iau de bărbat că mie îmi place să mai las gunoiul nedus câte două trei zile ca să nu uit că am mâncat carne. Nu cred că găsesc mai mult de unu așa că îi fac icoană, pun și foiță de aur pe ea nu mă zgărcesc, și mă inchin la ea ca la moaște. Na, că bună idee mi-a venit, fac afacere: cine pune mâna pe icoană găsește bărbat care va spăla veșnic vasele 🙂

el la vase

Sursa foto:shutterstock.com

VIAŢA DE ZI CU ZI

Fetele deștepte o fac o dată pe lună sau când vor ele

Mda, recunosc sunt pasionată de acest subiect după ce am lucrat 4 ani pe o campanie educațională pentru contracepție iar toată tevatura asta de acum cu avortul îmi trezește amintiri din epoca aceea. Mi-e greu să vă spun ce mi-au auzit urechile și ce mi-au văzut ochii în acești patru ani de campanie, atât prin spitale cât și în mediul online. Cele mai tari chestii sunt în mediul online pentru că da, știu, o să râdeți dar femeile nu se duc la doctor când vor contracepție ci se informează de la o prietenă sau de la necunoscutele de pe net, care își dau asiduu cu părerea:

  • fată tu ce iei? zeamă de mătrăgună și funcționează beton
  • vezi că te îngrașă, mai bine te speli cu pelin!
  • pilulele mă îngrașă și nu mai am libidou

mommy belly

Și lista poate continua într-o manieră care dacă n-ar fi tragică ar fi comică :). Din păcate studiile făcute de Institutul de Politici Publice în anul 2011 arătau că avortul este principala metodă contraceptivă în România, iar existența miturilor despre metodele contraceptive încurajează această practică. Da, acum, după 7 ani de la intrarea mea în această arie, încă îmi este greu să înțeleg de ce ni se pare că pilula ne afectează sănătatea și avem atâtea mituri despre ea, dar avortul ni se pare chiar sănătos și nimeni nu vorbește tare și răspicat despre ce împact are asupra sănătății și viitorului oricărei femei.

avortul

Sunt ferm convinsă că există o metodă potrivită pentru fiecare femeie, atâta timp cât știe ce implică această metodă, care sunt avantajele si beneficiile ei și care se potrivește mai bine stilului ei de viață. Știu că sunt multe mituri și multe întrebări dar pe oricine veți întreba vreodată vă va da aproape același răspuns: ai șanse mai mari să mori ucis de extratereștrii decât de un prezervativ. ceea ce nu este similar și în cazul avortului.

metode contraceptive

Dacă drumul până la medic vi se pare greu și timpul acordatde acesta insuficinet, faceți măcar un prim scan cu această aplicație înainte să ajungeți la o consultație. Insist ca orice metodă contraceptivă trebuie aleasă după evaluarea stării de sănătate în cabinetul medical, da măcar să mergeți cu lecțiile făcute, cu un short list al metodelor cele mai atractive pentru voi și să puneți întrebări țintite în așa fel încât sî nu vă lăsați sănătatea pe seam miturilor.

Cele mai frecvente mituri privitoare la contraceptive

#1 Pilulele îngrașă

În realitate nu există studii care să arate o diferență semnificativ statistică referitoare la creșterea în greutate între metodele hormonale și cele non-hormnale (puteți verifica un studiu aici)

#2 Hormonii din contraceptive sunt nocivi pentru corpul femeii.

În realitate metodele hormonale combinate conțin hormoni similari (sintetici) cu cei secretați de organism. Ca să înțelegeți exact jocul hormonal din timpul ciclului și ulterior cum acționează metodele contraceptive citiți această publicație: ESHRE Capri Workshop Group. Hum Reprod Update. 2007;13:421–431.

#3 La fiecare șase luni contraceptivele hormonale trebuie întrerupte (vestita pauză) pentru ca organismul să revină la normal deoarece pilule înrerup ciclul normal al funcționării organismului

Dacă înțelegem funcționarea corectă a organismului și cum acționează pilula sau orice contraceptiv hormonal înțelegem de ce acesta este un mit. În realitate contracepția pe tremen lung a dovedit scăderea incidenței cancerului ovarian și orice ”pauză” de contracepție nu a adus beneficii suplimentare ( Sulak PJ, Scow RD, Preece C, Riggs MW, Kuehl TJ. Hormone withdrawal symptoms in oral contraceptive users. Obstet Gynec. 200:95(2);261-266)

#4 Dacă iau pilule nu mai pot să rămân însărcinată

În realitate studiile au confirmat că, contraceptivele hormonale nu cauzează infertilitate. Vărsta înaintată este o cauză. De asemenea de multe ori femeile încearcă să conceapă un copil după ani lungi în care s-au protejat eficient și astfel nu au știut că în realitate erau infertile. Cele mai multe femei care utilizează contracepție hormonală reiau ovulația după două săptămâni. (Wilson JR, Carrington ER, Ledger WJ, eds. Obstetrics and Gynecology. 7th ed. St. Louis, MO: Mosby 1983.)

Nu toate contraceptivele presupun pilule, nu toate presupun combinație hormonală, nu toate presupun hormoni.

De aceea este bine să ne informăm asupra tuturor metdelor și să alegem pe cea mai potrivită în funcție de preferințe, starea de sănătate și să nu uităm, de ratele de eșec

rate de esec

WHO a elaborat un kit de referință pentru medici atunci când recomandă o anumită metodă contraceptivă, ținând cont de multe variabile, inclusiv de stilul de viață al femeii.

Cred în dreptul femeii la avort și mai cred că decât să aducă pe lume un copil pe  care ulterior îl vor abandona, mai bine face avort. Cred că există accidente și incapacitatea asumării responsabilității la un anumit moment dat și cred că teoriile creștinești ar trebui implementate înainte de sex nu după :). Și poate biserica mai renunță la două cruci de aur, că Dumnezeu nu se supărp nici de alea cu metal simplu că fiul lui a fost modest, și se implică mai mult în consilierea și ajutorul fetelor tinere care se trezesc mame la vârste fragede și vor să abandoneze copiii sau a celor care într-o sărăcie lucie fac 10 copii!

Pentru mai multe detalii despre fiecare metodă în parte vă propun aceste siteuri:

www.talkoptions.iehttp://www.birthcontrol.com/

Surse foto: arhiva proprie, pinterest.com, shutterstock.com

*DIU= dispozitiv intrauterin

 

 

VIAŢA DE MAMĂ

Somnul nostru cel de toate zilele

Nu știu alții cum sunt, dar eu când vine ziua de luni mă și gândesc la somn. Este adevărat că acum mă tot întreb de ce, că doar pot să dorm când vrea suflețelul meu și cât vrea suflețelul meu căci nu-mi mai urmărește șeful pontajul la cartelă 😛 . Când eram copil abia așteptam vacanța ca să dorm cââât vreau eu, mai ales că pe vremurile alea părinții plecau de dimineață la lucru și odraslele somnoroase puteau să-și petreacă toată ziua în pat. Asta dacă nu era coana mare la noi care, fie ea vacanță sau școală, la 8 trecute fix deschidea ușa la dormitor și dădea trezirea că după ora 8 cică e somn bolnav. Băi da ce-mi mai doream să fiu și eu bolnavă așa sau să mă îmbolnăvesc de somn. N-am avut baftă.

stock-photo-53291338

Cu sechelele astea ale copilăriei am aplicat un program de inchisoare și la copil: culcare între 8 și 9 seara, cu mici excepții la 10 (revelionul și crăciunul), plus somn obligatoriu după-amiaza (aici a început să mă mai fenteze). Doar că am avut de multe ori surpriza să aud mame care să mirau că al meu kinder se culcă la ora 9 seara. Spuneau că pe copiii lor nu-i pot culca înainte de 11-12 noaptea, deși asta cu nu pot să conving copilul să facă ceva eu nu prea o înțeleg. Când le ziceam reversul medaliei, trezitul de la 6.30-7 chiar și în weekend mă invidiau mai puțin pentru cele 5 zle lucrătoare ale săptămânii. Acum recunosc faptul că am aplicat acest program și pentru binele meu (serialele încep fix la 9 seara :P) dar și din nevoile fiziologice ale copilului.

Am studiat însă, să văd dacă nu cumva tâmpesc copilul cu atâta somn.Pe sleepfoundation.org am găsit acest infographic care arată cam câte ore de somn sunt recomandate în funcție de vârstă

sleep

 

Doar că nu este suficient să dormi, ci să dormi când trebuie și cât trebuie :). Dincolo de recăpătarea energiei, somnul la copil este important și din alte puncte de vedere, cum ar fi secreția hormonului de creștere. Un studiu din 1996, publicat în AJP arată corelația dintre somn și hormonul de creștere:

The temporal relation between the first few hours of sleep and the secretion of growth hormone (GH), which is present in normal persons of both sexes from early childhood until late adulthood, is reviewed. In adults the most reproducible pulse of GH secretion occurs shortly after the onset of sleep in association with the first phase of slow-wave sleep (SWS) (stages III and IV). In men approximately 70% of the GH pulses during sleep coincide with SWS, and the amount of GH secreted during these pulses correlates with the concurrent amount of SWS. Sleep-related secretion of GH appears to be primarily dependent on the release of growth hormone-releasing-hormone.

Hormonul de creștere este secretat pe tot parcursul zilei dar, la copii, vârful său maxim este în primele ore de somn profund. Secreția hormonului de creștere poate fi afectată de calitatea somnului, de exemplu la copiii cu apnee în somn (găsiți aici detalii despre impactul apneei în somn) sau cei care sunt mai agitați.

Oricâte studii am citit, toate recomandă culcarea preșcolarului la 8-9 seara pentru a se putea încadra în numărul de ore de somn recomandat și evitarea oricăror activități stimulante precum TV, tabletă, jocuri pe aclculator, înainte de ora de somn (știau ei buncii, fără studii alese, de ce înainte de culcare se citesc povești) .Evident că există variații de la un copil la altul dar de aceea există o medie. Deficitul de somn nu aduce cu el doar probleme de creștere, ci studiile arată o corelație între orele reduse de somn și obezitate, stress sau probleme cardiace.

Așa că să dormim sănătoși și atâta cât avem nevoie 🙂

Sursa foto:

pinterest.com

Câteva referințe dacă vă interesază mai multe detalii:

http://www.circadin.com/news-views/sleep-deprivation-and-its-effect-on-child-growth/; http://www.medicalnewstoday.com/articles/224093.php; https://www.tuck.com/athletes/; http://emedicine.medscape.com/article/916611-overview

VIAŢA DE ZI CU ZI

Cine ți-a pus volanul în mână

Cum e vroba cântecului: ”cine te-a făcut om mare?” așa și cu condusul: cine și-a pus volanul în mân? Eu am luat pemis de conducere la 18 ani și am visat la ziua aia de pe la 14. Tata era ceea ce se numea un spirit sălbatic pe vremea aceea și, deși avea o dacie, ca majoritatea muritorilor de rând de pe plaiurile mioritce, scotea maxim din performanțele ei. Biciuia căluții dăcioarei la peste 100 și făcuse din ea un fel de mașină de off road, adică trecea prin șanțuti, bălți și terenuri accidentate (îi făcuse nuș ce arcuri speciale la uzină). În timpul liber ca orice român respectabil, bibilea la ea în fața blocului. Din păcate nu mai știu ce nume avea vestita dacie a copilăriei mele

Așa că eu am cam crescut cu microbul ăsta al mașinii, sau poate s-a moștenit genetic, căci și bunicul avusese mașină de pe la 1900 toamna (o warszawa în care ne jucam noi vara :P). Am așteptat cu înfigurare cei 18 ani ca să conduc un renault vintage, dar hei, aveam mașină. Doar că tata mi-a spulberat visele taman a doua zi după ce am luat carnet. Adică mi-a explicat politicos că nu trebuie să conducem toți, dovadă mama care era antitalent, și voi primi mașina când am să dovedesc că știu să conduc. ”păi am permis eliberat de poliție, se pune? nțțț, eu sunt mai presus de poliție și trebuie să treci testul meu”

Măi și m-a terorizat omul ăsta vreun an cu: mâinile pe volan la 10 și 10, nu umbla cu schimbătorul de parcă e făcălețul de mămăligă, oglinzile nu-s ca să-ți faci rujul în ele, nu tura motoru, bagă a treia nu vezi că moare motorul, ia piciorul de pe ambreiaj, nu mai frâna atâta și altele asemenea. Domne dar testul suprem era să car oala cu ciorbă fără capac și să nu vărs o picătură prin mașină (și era malefic, o pune aplină al naibii oală de parcă murea câinele dacă mânca un polonic mai puțin). Aveam niște căței la o curte și le duceam de mâncare și taman la drumul ăsta avea nevoie de mine. Nu m-ar fi luat când se ducea la cumpărat de roșii, nuuu, mă lua la cărat oala cu ciorbă.

Mamă ce stress aveam, și mă gândeam cum să conving câinele să intre în mașină să lingă ciorba de la ”botul calului” cum s-ar zice. Știam că dacă măcar transpiră oala până acolo, m-am lins pe bot de condus mașina până la adânci bătrâneți. Scopul era să-i arăt că nu conduc ”sportiv” și nu-i pun rinichii pe bord la fiecare doi metri. Mai era și mama care îi ținea isonul și zicea că nu merge cu noi că noi o dăm cu capul de parbriz și atunci în loc de două ture cu oala primeam trei. Am avut adolescență nefericită.Nu vreau să vă zic ce transpirații mă treceeau până la câinii âia pe care i-aș fi omorât cu mâna mea numa să scap de cărat oala cu ciorbă. Căci mai inventase tata o metodă de tortură și ne ducea pe drumul cel mai lung cu nșpe întersecții și cotituri de parcă drumul drept îi provoca un infarct. Și de parcă asta n-ar fi fost de ajuns, când ieșeam din localitate nu mă lăsa să depășesc 60 la oră de treceau ăia cu Tico în mare viteză pe lângă mine. Știți ce umilință trăiești când de depășește tirul?

Asta până într-o zi când m-am hotărât cu sorel să ne răzbunăm crunt. Ne duceam în afara orașului la niște prieteni și tata conducea. Ei și după primii 100 de metri am început: uită-te în oglindă, ține mâinile pe volan la 10 și zice, bagă a reia, numără 1001 1002, nu depăși 60, ce faci? ne dai cu capul de parbriz?, mai ușor cu schimbătorul că nu-i bâtă, mamăăăăă mi-ai scos un rinichi șa frâna asta. Și eram amândou, adică făcea una pauză să tragă aer în piept, prelua cealaltă și to așa pe un frum de vreo 25 de km, de a ajuns acolo cu părul creț. Dar din ziua aia, n-am mai auzit niciun cuvințel. Domne, da niciunul. Silentio stampa total!

Doar că răul fusese făcut și microbul se inoculase la amândouă, motiv pentru care lumea zice că aș conduce ca un bărbat (nu m-am prins ce înseamnă da eu zic că e de bine ). Adevărul este că la volan sunt cea mai calmă ființă posibilă când în rest sunt un taifun.  Așa că până la urmă mersul cu ciorba câinilor și număratul 1001 1002 a dat roade, căci după sute de mii de km n-am avut niciodată niciun accident și nici n-a venit nimeni să-i plătesc rinichii :). A, și am luat și plăcerea asta a mașinilor încât am condus și crafter, chiar dacă d-abia mi se vedeau ochii peste volan 😛

Mulțumesc tata, chiar dacă tu n-ai facebook și nu citești, dar poate citește mama :*

dacia

Sursa foto:pinterest.com

 

VIAŢA DE ZI CU ZI

Biroul de acasă versus biroul de la birou

Când lucram în corporație mi-am petrecut ceva timp să descopăr metode de a lucar de acasă. Nu a fost ușor dar, în final, am învins sitemul și am reușit nereușita de alucar de acasă după un program bine stabilit și acceptat. Mi se părea raiul pe pământ, așteptam cu sufletul la gură zilele acelea și mi se părea că ideile îmi ies prin toți porii când lucrez de acasă. La un moment dat chiar am creat un eseu pe tema productivității și avantajelor lucrului de acasă.

Acum după două luni de lucru doar de acasă, cam încep să simt lipsa biroului, nu a unui birou anume ci a biroului ca spațiu. Știu pare ciudat că abia așteptam să stau acasă să nu mai fiu mereu contra cronometru și acum îmi lipsesc taman chestiile acelea. În mod clar există beneficii când lucrezi de acasă dar există și minusuri:

Man reading annual report in bed --- Image by © Ikon Images/Corbis

#1 Orele de muncă sunt haotice și per total lucrezi mai mult. În primul rând că pornești calculatorul de la prima oră de dimineață, în realitate nu l-ai oprit seara 🙂 și te avânți în emailuri și probleme fără perioadă de pregătire. Cafeau sau ceaiul se beau în timp ce deja muncești și nu mai există partea aceea de ”încălzire” când ajungeai la birou, pierdeai jumătate de oră spre o oră cu colegii la cafea și la văitatul de cât de groaznic a fost traficul. Păi de obicei traficul din dormitor până în sufragerie e cam liber…în fiecare zi 🙂

#2 Partea bună este că poți să lucrezi în pijama și în papuci și chiar dacă ai un video call îți pui doar o bluză curată pe tine. Recunosc însă că îmi cam lipește partea în care mă îmbrăcam frumos, mă aranjam și mai utilizam și alte haine în afară de pantalonii ăia largi și botoșii cu cap de tweety. Aș putea desigur să-mi pun tocuri și când stau acasă dar mi s-ar părea ușor pervers să umblu în pijama și pantofi cu toc 🙂

#3 Clar mă concentrez mai bine de acasă. Când am ceva de făcut fac, nu mă întrerupe nimeni, nu apar urgențe, nu mă ia cheful de schimbat o vorbă cu nimeni și chiar dacă mă ia n-am cu cine căci până pun mâna pe telefon dispare cheful

#4 Acasă îmi lipsește biroul. Da, la muncă ai un loc clar pe care ți-ai pus calculatorul, hârțoagele și ce mai ai nevoie pentru o zi de lucru. Acasă însă biroul e cam peste tot, dacă nu ai o cameră dedicată, și asta crează un pic de haos. Dar există și elementul de noutate, în fiecare zi am biroul în altă cameră

#5 Mănânc mai puțin și mai haotic. Clar s-a redus cantitatea de mâncare, inclusiv cheful de dulciuri, dar în principal pentru că n-are cine să facă de mâncare :). La birou când mă lua cheful ăla de înfuleca,t țop la cantină și dăi răzbunare pe farfurie. De asemenea nu mai am mic dejun și prânz căci lucrurile se cam întâmplă când mi-e foame.

#6 Acasă pate fi oriunde, inclusiv într-o cafenea cool

#7 Acasă e mai puțin stress. Păi în primul rând că nu mai ai partea de trafic care să-ți condimenteze ziua de la primele ore. Nu mai ești contracronometru că nu aungi la timp și că semaforul ăla în loc să dureze 20 de secunde a durat 23 și na că vei întarzia, nu te mai grăbești la plecare să ieși la fix și 49 altfel se aglomerează nuș ce intersecție, nu mai simți că te privește cineva peste umăr (a se citi șeful) și dacă vrei să visezi cu ochii deschiși 5 minute poți să o faci fără să verifici mai întâi unde e HR-ul 🙂

#8 Acasă lipește interacțiunea. Da, da, da asta este elementul cel ami nasol la statul acasă, interacțiuena. Mda, poți să dai telefon dar nimic nu se compară cu interacțiunea umană, cu ideile alea care vin ciudat din glume la țigară, meetingurile ad-hoc și productivitatea ideatică: Parcî și abilitățile sociale încep să se diminueze

oatmeal

#9 Acasă cheltuiești mai puțin. Păi da, nu ami vezi nimic care să-ți facă cu ochiul al nimeni, nu ami auzi de vreo comandă online pe care o face nuș  ce coleg și în care ai participa și tu cu un chilipir de 100 ron.

#10 Acasă există avantajul muncii duble. Adică poți să muncești și să pui rufe la spălat sau să calci niște așternuturi în timp ce ești într-un TC :). Pe de altă parte asta te face să te simți puțin Isaura.

Bottom line e frumos acasă dar din când în când e bun și un birou, măcar să ai cu cine să te plângi de trafic.

Sursa foto: oatmeal.com; pinterest.com

VIAŢA DE ZI CU ZI

De luni sunt casieră la Auchan

Știți că e bine să nu-ți abandonezi visele, să nu crezi că dacă nu ți s-a întâmplat încă nici nu se va mai întâmpla? Ele pot deveni realitate dacă nu le abandonezi. Cînd eram eu mică  nu puteai să cumperi cartofi când vroia mușchiul tău , mai ales iarna. Nuu, cumpăra tata cu sacul și-i punea la căldură peste iarnă.Ei, atunci eu visam să fiu vânzătoare la aprozar, să cântăresc toată ziua cartofi.  Aveam o plăcere deosbită să ies pe balcon când erau ai mei la muncă, să bag mâinile în cartofi și să pretind că-s vânzătoare. Nimic nu mi se părea mai frumos și mai înălțător de atât dar, părinții m-au trimis la școală și visul meu s-a năruit

Asta până ieri, când a ieșit la suprafață cu toată forța după ce a stat săracul mocnit în adâncuri atâția ani. Eram cu capsa pusă rău de tot, mi-era foame, eram nervoasă și vânzătorul de la raionul meu favorit, mda cel de pește, a venit după 10 minute explicând cu așa un aplomb că a tăiat un pește de ziceai că tocmai s-a bătut cu un rechin. Bun, mi s-au pus nălucile, i-am dat o lecție de customer service, care evident că nu l-a mișcat și am plecat cu jugulara pulsând spre alt raion. Eu în general sunt o ființă calmă, adică te las să rostești primul cuvânt, după care mă enervez și mă agit ca șampania. Partea bună e cu după ce dau pe afară mă liniștesc 😛

Ei, și când stăteam eu așa să=mi revin după ce revărasasem din prea plinul zen-ului meu pe vânzător, anunța una în megafon că Auchan angajează. Și atunci a făcut click, Dumnezeu îți dă dar nu-ți bagă și-n traistă, adică știți banucl ”fac tot ce pot Bulă dar cumpărăr și tu un bilet la loto” . Eram îmbrăcată cu hainele alea bune, făcusem și duș căci fusesem la doctor. Adică aveam vestă de blană, bijuteriile alea bune de le scot doar la ocazii, geanta de firmă, ce să mai zic eram perfect potrivită pentru slujba de….casieră la Auchan. Mă duc la informații cer detalii și spun că vreau si eu să depun CV ptr jobul de casieră. Femeia aia nu știa dacă să cheme paza sau să sune direct la salvarea de la Obregia. Cu o prezență de spirit remarcabilă însă își cheamă șeful, pe principiul să rezolve el cu nebunii că d-aia e șef. Vine șeful și începe discuția

  • am auzit că doriți să vă angajați la noi. pe ce poziție?
  • casieră. acesta a fost visul meu din copilărie dar a trebuit să mă duc la școală. Acum m-au dat afară de la muncă pentru că am aparat dentar, dar m-am gândit că aș putea să lucrez aici și să nu zâmbesc cu gura deschisă. Auchan mi se pare o companie care oferă șanse tuturor

Cred că dacă îi ziceam că vreau să dansez goală în mijlocul magazinului reușea să mai articuleze vreun cuvânt. Am continuat să vorbesc eu spunându-i că știu să scriu, să citesc și să socotesc chiar și fără calculator. Într-un final își revine și intră în joc, mă întreabă dacă am experiență în domeniu, n-a precizat ce domeniu, și îmi explică pașii procesului de selecție. Încă nu se hotărâse dacă sunt nebună sau vreau să fac mișto de el.

  • știți, noi suntem o firmă serioasă și de obicei angajăm persoane care doresc o carieră
  • păi și eu doresc o schimbare de carieră, vreau să lucrez mai mult cu oamenii, iar slujba asta ar fi ca un fel de public relations 

Continuăm discuția, el pe un ton profesionist și cu gașca de fătuci de la informații adunate în spatele lui ca la circ, eu tremurând toată de emoție și rămâne să revin cu CV. La plecare își face curaj și îmi șoptește:

  • sunteți clientul misterios nu? am trecut testul?trebuie să completați ceva pentru șefii mei?
  •  nu, știți, eu chiar vreau să mă angajez

Deci mâine dimineață mă duc cu CV-ul ca să am interviul final și sper că mai apoi mă veți vedea la case la Auchan Afi. Doamne ce emoții am, dacă nu fac față interviului? Și am o întrebare, să trec și MBA-ul în CV sau oare mă încurcă? 😛

auchan_2

Sursa foto: auchan.com

P.S. ideea mi-a venit de la un prieten, al unei prietene care tot așa într-un moment de reală apreciere față de customer service a vrut să se angajeze la MacDonalds (el a și reușit 🙂 )