GÂNDURI BLONDE

Ce răsare timid din zăpadă ca un ghiocel firav?

Sunt ceea ce se numește o iubitoare de animale de la distanță, mai excat de la mare distnță. Singurul animal de apartament pe care îl accept sunt acarieni și gândacii de bucătărie ai lui vecinu` (grași, frumoși, n-ai cum să nu-i iubești) deși, am cedat și i-am promis copilului că de ziua lui va primi un pește, viu. Acum mai sunt câteva luni bune până atunci și poate reușesc să întorc lucruile în favoarea mea și anulez momentul meu de rătăcire.

Urăsc pisicile, da nu așa că îmi displac puțin, ci le urăsc până acolo încât am respins trei grădinițe bune deoarece prin curte patrula câte o pisică sau dacă ajung la un restaurant și văd o pisică plec,sau țip dacă m-am așezat deja la masă și am comandat. Le consider niște perfide rele :P. Pe căței însă îi iubesc, cu fețele lor miloage și prostovane mai ales, dacă sunt cățeii altcuiva și după cinci minute de joacă pleacă fiecare în drumul lui. Doar că drumul căinilor e cam ca drumul aurului, lasă urme. Cred că stăpânii lor mi-au prins punctul slab și lasă urmele astea ca să pot să mă mai duc în vizită, că altfel nu știam unde locuiesc. Și da, ați ghicit, urmele sunt de răhățel cu un pic de căcuță!

Zăpada de zilele acestea mi-a adus o nouă surpriză, rahatul de căine, care parcă a răsărit din pământ. Sincer până să vină zăpada nici nu știam că trec câini pe la noi prin cartier. E perioadă prolifică de înmulțit cățeii iarna sau doar de nesimțire a stăpânilor care se gândesc să populeze zăpada cu ceva culoare? Știu îmi veți spune că stăpânii de câini sunt niște green people care renunță cu greu la dorința de a strînge căcatul căinelui ca să poate fi îngrăsământ natural și să răsară iarbă peste tot. Așa o fi da să vedeți chestie, asfaltul nu e fertil! Domne` da deloc!! Oricât căcat de căine ai lăsă pe el, se încăpățânează să nu rodească. Și la fel se întâmplă și cu gresia din aparatament. Indiferent cât rahat aș aduce în casă pe tălpile pantofilor, domne nu se transformă gresia aia în gazon nici moartă!

Rahatul ăsta de câine are niște proprietăți magice. Pe cuvânt. În amestec cu zăpada, crează ceva spectaculos: rahat de câine înmuiat. Nu vă asteptați la așa ceva trebuie să recunoașteți. Ați fi jurat că zăpada este mai tare decât rahatul și-l metamorfozează în ghiocei. Uite că nu! Rahatul de căine învinge tot și este nemuritor, un fel de highlander. Înglobează zăapada în el, și supraviețuiește peste iarnă. E adevărat că e un miracol cum răsare el timid din zăpadă și firav spre uimirea totală a posesorilor de câini care ar fi jurat că așa cum frigul și zăpada îngheață virușii o vor face și cu fecalele potăilor din dotare.

Mda știu mă veți certa că sunt rea și nu înțeleg că rahatul de cățel e biodegradabil. Da, doar că nu simt un fior de plăcere când se degradează, bio ce-i drept, pe bocancii copilului! Plus că dacă tot e bio-degradabil, de ce mai scot oamenii căinii să facă caca afară? De ce nu-i lasă să se elibereze de stihiile colonului în casă, căci se va degrada, bio!

Aș vrea și eu să fiu părinte model și să ies să fac un om de zăpadă cu copilul dar mi-e teamă că bulgărele va avea deja nas maro. Vedeți n-am cunoștințe de agricultură să-i explic copilului cum nasul ăla maro se va transforma într-o zi în morcov. Așa că mă duc să-mi iau un fărăș d-ăla mare cu coadă și urmele astea de la căței le voi pune pe preșurile de la ușile stăpânilor să studieze ei procesul de degradare și să mă anunțe și pe mine cuma  fost…la primăvară

rahat-de-caine

Sursa foto:megamay.com

Lasă un răspuns