VIAŢA DE ZI CU ZI

Depresia de weekend a venit luni

Eu săptămânal am o mică depresie, care începe vinerea pe la prânz și se termină luni dimineață sau dacă sunt fooooarte norocoasă pe duminică seara. N-are legătură cu faptul că sunt liberă și sufăr că nu mă duc la muncă. Nuuu, la viața de huzur rezist :P. Are legătură cu zahărul.

Mda, știu, puteți să-mi dați unfriend, unlike, să anunțați poliția sanitară și pe cine mai vreți dar mie îmi place zahărul și nu mă poate convinge nimeni că este o otravă (așa că nu vă chinuiți cu articole științife și altele asemenea că au mai încercat și alții). Hai să fim serioși avem nevoie de zăhărel, sub diversele lui forme, ca să funcționăm, ca să avem energie. Din ce tip de zahăr își ia fiecare energia, e job-ul propriu. Job-ul meu este să iau zahăr pur, da d-ăla nerafinat, otrăvitor și ucigător din toate dulciurile posibile, mi-am făcut un scop din chestia asta 🙂

Pe parcursul săptămânii reușesc să lupt cu plăcerea asta de a mă înfrupta din tot ce e dulce și cu șanse clare să lupte pentru premiul întâi ca bombă calorică, dar vinerea pe la prânz de obicei voința începe să se evapore ca să dispară complet pe seară. Și nu e vina mea! În weekenduri în sfărșit sunt și eu liberă, nu tu bazin sau hockey, așa că mă dedau desfrâului, cu copilul după mine și o țin din cărciumă în cârciuma. Ooo, pardon, am vrut să scriu bibliotecă. Mereu încep light, o limonadă, o salată, ceva ușor să ne pregătim de primăvară. După care ospătarul invariabil mă forțează. Eu nu cer nimic și tiptil, tiptil vine și îmi lasă meniul cu prăjituri pe masă și eventual deschis la pagina cu singura prăjitură care pune ficatul la grea încercare. Sau, acum s-au șmecherit și mai tare și desertul ed in partea casei. Ziceți voi dacă am eu vreo vină??? Cum să refuzi? Păi nu-i politicos să refuzi când cineva îți dă ceva, mai ales că eu am mână de doctor.

E adevărat și că eu nu pot să mă abțin când îmi plimbi zăhăreul pe la nas, cum văd ceva cu muulte calorii dulci îmi fac ochii ca la jocurile mecanice: tort, tort, tort. . Când s-a împărțit voința clar pe mine nu m-a anunțat nimeni și cred că eram singura prezentă când s-a distribuit pofta de dulce. Așa că nu e vina mea, e glanda, în mod clar și sigur care este o afurisită ce nu se poate abține de la dulciuri și are o conspirație cu ospătarii.

De data aceasta însă m-a luat depresia de luni! Pfuuu, nu știu ce mă fac. Bicicleta pe care mi-am luat-o nu suportă decât 100 kg, deci nu face față depresiei mele 😛

img_3060

Sursa foto: funnyquotes.com

 

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s