GÂNDURI BLONDE

Taxiurile fără de care viața e pustiu

Știți vorba aceea: ce știe țăranuce-i șofranu? ei, așa și ăn cazul meu. Fată simplă de la țară nu știu eu cu taxiurile că la noi dacă aveai nevoie să mergi undeva cu mașina rugai un vecin și-l cinsteai cu o bere nu dădeai bani la străini capitaliști cu față inumană! Când am ajuns la capitală a trebuit să îmi calc pe inimă și să mai merg și cu mașinile galbene deși de fiecare dată am simțit nevoia de o deparazitare după.

De exemplu astă vară, 40 de grade, chem un taxi și specific că e ptr aeroport. Ajunge și să vedeți ghinion pe mine, taman înaintea mea se sricase aerul condiționat care până atunci mersese perfect, se vedea asta clar după hainele transpirate ale șoferului, și exact când a intrat pe strada mea s-a defectat. Hai că treci și peste asemenea karmă proastă dar jegul din interior….neprețuit. Până și copilul s-a trezit strigând pe la jumătatea cursei: mami ce murdar e taxiul ăsta. Pe mine mă depășeste motivația pentru care pelicanul, taxi as, cobălcescu și alte asemenea sunt niște cocini împuțite iar când mergi în alte țări ăia sunt capabili să mai spele bolidul din când în când și nici să nu conducă în zeflemea cu scaunul lăsat la mexim pe spate mai ceva ca Arnold.

Am tot auzit în jurul meu cum Uber face istorie și dacă vrei civilizație go for it. Mi-am făcut cont deși cam greu cu neuronul blond, și am așteptat momentul potrivit să încerc marea transformare în taximetrie. Domne` da de câte ori îmi propuneam eu să merg cu ei apărea o altă alternativă și rămâneam în neștiință. Ei și na să vezi că vine și ziua cea mare, și nu oricum ci în țară străină unde nu prea știam să chem taxiul normal. Fac comandă aleg mașina și…hodoronc tronc tragi cu pușca nu ia foc, stați că tre să mai scanați cardul. Doar că asta cu scanatul nu e cum vrei tu ci cum vrea telefonul, care nu vroia să scaneze nici sfintele moaște. După ce mă trec toate apele și trag sudălmi la toți zeii taximetriei mă străfulgeră o idee, fac o eschivă, șuntez scanatul și reușesc să comand.

Dar nu, totul nu e bine când se termină cu bine. Nissanul Almera așteptat era în realitate un renault, punctul de întâlnire era două străzi mai încolo și când am urcat în taxi am fost convinsă că am chemat cobălcescu. Ca să adăugăm la beneficiile Uber, șoferul nu știa boabă de altă limbă decât cea natală, necunoscută mie evident, nu avea habar unde e locația cerută așa că m-a dat vreo două ture de oraș și considera că dezaburirea geamurilor e un moft. Măcar nu puțea a transpirație, nu avea muzica la maxim, a fost tăcut căci oricum posibilitățile de conversație erau nule, a fost foarte atent să mă lase taman la poarta clădirii nu 2 cm mai încolo  și i-a dat o ciungă copilului.

N-aș zice că Uber m-a convns dar mai încerc și zilele viitoare deși cu norocul meu mai bine merg cu metroul 🙂

sofer-taxi

Sursa foto: variety.com

 

VIAŢA DE ZI CU ZI

Viața după corporație

A trecut o lună de la ultima intrare în colivia cu cartelă, de la eliberare cum zic niște prieteni și mă tot întreabă lumea cum mă simt, ce s-a schimbat, etc. Păi mă simt cam la fel ce să zic, nu văd în oglindă ceva diferit: același păr blond, aceeași față , aceleași riduri. Da, asta este o veste care i-a șocat pe cei care nu m-au văzut în ultima lună, ridurile au rămas tot acolo și n-am întinerit cu 10 ani după ce am renunțat la corporație. Incredibil, șocant dar adevărat și nici măcar nu există studii ștințifice care să-mi dea speranță că în două trei luni se rezolvă ceva 🙁

În rest sunt megaaaa ocupată. Pe bune că văd cu alți ochi efortul fetelor ălora întreținute care se plâng că ziua este prea mică pentru ele și seara pică frânte de oboseală. Le înțeleg și nici n-aș vrea să fiu în locul lor. Păi să vă explic: mă trezesc când vreau – îngrozitor știu (când vrea copilul mai exact) , trebuie să fac efortul să mă spăl pe ochi să mă îmbrac și să ajung la grădi…când ajung (grădi e pe strada de lângă casă și de obicei îmi ia mai mult cu mașina decât pe jos). După aceea trebuie să fac același efort supraomenesc să mă întorc deja sleită de puteri acasă, unde să-mi fac un ceai/cafea și să mânânc ceva ca să mai prind forță că doar e abia începutul zilei.

Apoi ziua continuă cu o frenezie la care cu greu fac față. În multe zile nici nu știu cum reușesc să am atâta forță încât să mă mut de pe canapea pe fotoliu și să mă uit la toate filmele planificate. Uneori mă mai duc să plătesc câte o taxă, să mai scot o măsea, să mai vopsesc niște șuvițe blonde, niște unghiuțe sau să mă aprovizionez pentru masa de seară. Dacă mai reușesc să mă mai văd și cu prietenele la cafea deja e mai mult decât poate duce orice ființă umană. Așa că nici nu vreau să mă gândesc cum ar fi să am și coafor la 2-3 zile, manichiură, masaj, cosmetică sau sală zilnic. Fetele alea întreținute sunt brusc niște eroine în ochii mei. N-aș rezista unui astfel de program inuman la acre nici cel mai șmecher CEO n-ar face față. Aaaa, și între timp să te pui la curent cu Ciao, Click, Star!!!

În afara acestui program istovitor, ce s-a mai schimbat? Hmmmm, am aflat că mașina consumă combustibil! DECI nu mi-am imaginat niciodată așa ceva și că ăla mai și costă bani!! Am crezut mereu că e gratis că ne vine din pământ și mama natură e darnică cu noi, copiii ei! Un alt șoc am avut când au început să vină facturi de la telefon!! Ceee? Pfuaaa, nimic nu merge în țara asta. Cam asta după prima lună. Să vedem ce simt după primele 3 😛

corporatie

Sursa foto: pinterest.com

 

VIAŢA DE ZI CU ZI

Sunt Nehotărât…Sau Poate Nu?

În primele zile pe psihiatrie am trecut de la bancurile cu blonde la bancurile cu …nebuni, spuse bineînțeles de medici. Unul care mi s-a părut foarte tare: un tip vine într-o zi la doctor șii îi spune că el are probleme, că nu poate lau decizii, că e nehotărât. La un moment dat doctorul îi cere să dea un exemplu. Pacientul îi spune o poveste și la sfîrșit îi zice: ei vedeți, sunt nehotărît…sau poate nu?

Măi eu l-am înțeles foarte bine pe omul ăla și nu sunt foarte sigură că era un banc  pentru că așa mă simt si eu când mă aflu la cofetărie sau în fața unor prăjituri. Astăzi de exemplu am vrut un corn și vânzătorul a început să-mi arate diverese tipuri de torturi și de prăjituri. Păi nu e vina mea că nu m-am hotărât dacă vreau corn și tort cu ciocolată sau corn și tort cu ciocolată și brownie! Eu venisem hotărâtă de acasă să mănânc un corn.

Dar nehotărârea cea mai mare o am când sunt la volan și conduc mașină de vrancea – nu știu dacă doar să-i înjur pe ceilalți sau să-mi cumpăr un pistol și să trag fără avertisment! Eu susțin că nu s-a schimbat nimic la felul în care conduc față de momentele când aveam mașină cu numere de bucurești, dar ceilalți participanți la trafic nu sunt de acord. De ex nu conduc chiar light, adică mă bag dar acum chiar sunt mai atentă decât înainte și dau dovadă de politețe rutieră lucru care nu mi se mai întâmplase în ultimul deceniu. Dar am o dilemă, oare de ce se simt nevoiți șoferii cu număr de bucurești să te înjure, să-ți taie fața sau să facă diverse circării în trafic? Dacă nu ești ”dă” bucurești ești prost?  Dacă ai numere de bucurești capeți brusc niște abilități de șofer la care altfel nici nu visai? Cum stă treba că nu mă prind.

Eu sunt fată simplă de la țară și la mine în sat sunt doar două semafoare și la sensul giratoriu șoferii se dau jos și se invită politicos unul pe celălalt să treacă, deci nu mă pricep cum e cu asta să-ți arăt că dacă ești de la țară ești prost și e datoria mea sacră de șofer cu numere de B să-ți taie calea, să te înjure și să nu te las să treci! Aș vrea și eu să devin ”dă” bucurești, știți cum se face? E vreun curs ceva? Plătesc nu vreau gratis dacă îmi urcă puterile de șofer la cer. Vreau să fiu un fel de batman al șoselelor, cu numere de VN 😛

Picture1

Sursa foto: pinterest.com

 

GÂNDURI BLONDE

Degeaba câștigi dacă nu știe cine trebuie

Anul trecut am avut una bucată incident cu un domn de prin ardeal care n-a reușit să se concentreze și la telefonul la care scria în timp ce era la volan și la drumul pe care trebuia să-l urmeze (fără supărare da așa-s bărbații nu pot face două lucruri în același timp). Mașina mea n-a pățit nimic, despre a lui nu mai țin minte că n-am stat să ne împrietenim. El s-a dus la poliție înaintea mea, eu am ajuns după 24 de ore și ceva în privirea mea a iritat organul (am această abilitate să enervez orice polițist fără măcar să deschid gura) care a ajuns la concluzia că-s un infractor deosebit de periculos și pentru 5 minute întârziere mi-a luat carnetul.

Nu vă mai povestesc predica pe care mi-a ținut-o căci nu era cu cuvinte articulate și înșiruite frumos în propoziție ca mărgelele pe ață. Deci omul a vrut să dea un exemplu când a prins infractorul, să fie un erou al luptei împotriva răului și nesupunerii. În afara privirii mele, care probabil transmitea părerea bună pe care mi-o crease despre el, mai aveam și copilul cu mine lucru care l-a iritat maxim. Eu am încercat să leg copilul afară de stâlp dar năvalnicul ăsta mic n-a stat. Pe cuvânt că am încercat, știu și eu că nu trebuie să deranjezi și să superi organul.

Evident am contestat decizia lui și evident am câștigat, moment în care s-a anulat și amenda aferentă faptei mele diabolice. Eu în nemernicia mea, m-am bucurat că am câștigat și m-am pus pe sărbătorit. Dar fericirea mi-a fost întreruptă de un mesaj scurt de la bancă în care îmi spunea că primăria din satul meu natal a pus poprire pe conturi pentru fabuloasa sumă de 670 Ron aferentă amenzii de circulație. Am zis că e 1 aprilie și e glumă proastă. Nuuu, era glumă proastă dar  cu parfum de adevăr :). Și uite cum m-am trezit eu și…. și cu banii luați.

Eu, spirit calm, zic lasă că rezolv cu un telefon la bancă, le explic faptul că am învins statul român și gata. Greșit! Banca s-a alăturat cu mândrie statului în lupta împotriva răului și a nelegiuiților așa că n-a blocat doar suma de 670 ron ci…tot, să fie. Păi știți eu am câștigat procesul cu poliția. Se poate domană dar nouă nu ne-a spus nimeni.” Păi vă trimit eu pe fax copie după sentință. Aaaa, nuuu, vă duceți dvs la vrancea la primărie luați un original (banca nu crede în copii) cum că nu trebuie să vă mai reținem banii, o aduceți și noi procesăm în 24-48 de ore”. Măi feciorule, ești prost sau te prefaci? Cum mama lu necuratu să mă duc eu până acolo ptr o țidulă când trăim în 2017?

Numai că nu mi-a zis că banca nu stă la discuție cu răufăcătorii. Deci chestia cu abordare personalizată pe client nu merge la ING, e doar în cărți.Avem o regulă și o aplicăm nemilos căci noi muncim nu gândim! Le-am zis că-mi mut conturile de la ei: ”ne pare rău să auzim acest lucru dar decizia vă aparține”! Adică hai sictir cam așa sună răspunsul băncii.

Dacă mă vedeți pe stradă și vă prisosește un leu aveți milă de mine că vreau să cumpăr un codru de pâine la copilaș. Îi dau înapoi, într-o zi când se convinge și primăria de la sat că am învins! 😛

 

winnerSursa foto: pinterest.com

 

 

VIAŢA DE ZI CU ZI

Bunica m-a învățat să nu poftesc

Măi deci mie mamaie îmi spunea mereu că e mai rău să poftești dacă te-ai hotărât să ții post. Că vezi doamne când poftești faci păcate. Tot din bătrâni știu că nu e bine să poftești că ți se umflă pectoralii. Eiii aici nu prea e adevărat. M-am forțat cu niște pofte la viața mea ceva de speriat dar degeaba, tot nu s-a umflat nimic. Partea bună e că pot să fac sport de performanță, nu mă împiedică absolut nimic la alergat. Da nimic! E adevărat că nu fac sport de performanță dar hei, știu că am oricând o opțiune 😛

Ei dar uneori nu mă pot abține și poftesc cele mai îngrozitoare chestii. De exemplu ieri am poftit să iau o babă de păr și să o jumulesc ca pe o găină opărită. Domne` da ce-am poftit la chestia asta, ceva de speriat. Sigur mi s-a umflat ceva pe la pectorali. V-am zis că noi suntem religioși și mai trecem pe la biserică la ocazii speciale. Ieri m-am dus pe la biserică să pun o lumânare la morți că visasem un unchi și zic ia uite cum mă bântuie că nu l-am mai pomenit. Ca să pun lumânarea trebuia să intru în biserică să o cumpăr. M-am înarmat cu tot calmul căci doamna de la lumânări e o scumpă și o simpatică și plină de cucernicie și bunătate. Dacă o prinzi în zi de post te și bate doar pentru că exiști. Rest oricum nu dă niciodată, dar cred că se gândește să te scutească de un drum la cutia milei, și lumânările ți le aruncă așa că trebuie să fii pe fază ca să nu le culegi de pe jos.

Doamna asta se potrivește perfect cu taica șef care urlă în biserică de crapă pereții. Eu o să propun enoriașilor să-i luăm omului un microfon ca să-si protejeze gâtul. Buuun și ieri după ce scăpasem cu bine de lumânăreasă mă atacă o baborniță la ieșirea din biserică.Măi și se pune baba cu gura pe mine, că de ce sunt în pantaloni, că de ce am intrat în biserică cu capul descoperit, că de ce sunt machiată. Eu am încercat să o ignor zic să nu fac păcate în casa Domnului și să altoiesc baba cu o directă de dreapta în loc de explicații. Am tăcut, deși rar mi se întâmplă să nu dau replică, dar baba a venit după mine la lumânări. Aici am cedat și i-am spus că fac totul ca să se mire proștii și că vreau să văd dacă pică biserica atunci când intră un păcătos ca mine.

Am crezut că face infarct baba și am tulit-o repede că avea baston în mână și lupta ar fi fost inegală. Și la poarta bisericii se mai auzeau  strigătele ei iar aseară m-am mușcat un pic de obraz. Cred că mi-a pus baba o lumânare de bine.Da vă dați seama că ea a venit la biserică să se umple de senti,ente creștinești?

Acu stau și mă perpelesc și mă gândesc câte păcate am făcut că n-am bătut la baborniță ca la fasole. O să putrezesc în iad pentru păcatele astea, când cu o mică violență bine plasată, îmi asiguram și drumul în rai și făceam și un bine babei.

old-lady-praying

Sursa foto: pinterest.com

GÂNDURI BLONDE

Afacerile se fac la film

Locuiesc în sectorul 5 na, mi-am făcut-o cu mâna mea nu e nimeni vinovat dar mai sunt și oameni educați pe aici, rar ce-i drept (încă aștept și mai sper să se mute vecinul de la 8 care își spală covorul pe scara blocului) dar mai sunt, că doar locuim în partea aia care e aproape de cotroceni, deși n-am o părere fabuloasă despre locatarii din ultimii 20 de ani de la cotroceni. Prin urmare mall-ul nostru cel de toate zilele este Afi și din când în când mai mergem la un film, majoritatea de copii

La film, te duci ca să te relaxezi nu, chiar dacă te duci cu copilul. Să te simți bine, să te transpui într-o altă lume care să-ți dea o stare de bine sau te duci că vrei filme horror, sau să te pupi cu iubita sau mai știu eu ce-ți palce. Oricum ar fi, te duci ca să te destinzi, să te simți bine 2 ore. Mai ales când ești la filme de copii. Se presupune că ai venit să petreci ceva timp cu copilul nu? Recunosc unele filme sunt foooooooooarte proaste, sau am devenit eu mai deșteaptă sau mai cârcotașă :P, și cu copilul trebuie să suferi până la sfârșit nu te poți ridica să pleci, așa că mai butonez și eu telefonul, dar un ochi arunc și la ecran că oricum la ieșirea din sala de film primesc testare de la ăla micu`.

Na păi și atunci de ce stai și vorbești la telefon, cam tot filmul așa? Dacă ești atââât de coupat și au venit vapoarele în port și nu pot fără tine, nu mai bine ieși tu oleacă și te duci să-ți faci treaba? Sau și mai bine amâni filmul pentru când nu te vor mai presa afacerile așa de tare?  Eu am observat să știți că afacerile se fac la film. Deci dacă n-ai intrat la film și nu ești în miezul acțiunii nu apare domne` oportunitatea aia fabuloasă care să te ducă pe culmi de succes. Chiar mor de ciudă pe mine, că poate am ratat șansa vieții făcând pe prețioasa și crezând că așa e civilzat să dau telefonul pe mute la film. O fraieră! Cine știe unde eram acum dacă răspundeam.

A, și nu răspunzi oricum ci tare! Să știe toată sala că ești om de afaceri important, că pe lângă tine Trump ăla e un biet vânzător de tarabă. Și vorbești cam jumate de film, după care începi să-i întrebi pe ăia care sunt cu tine ce s-a mai întâmplat cât tu ai rezolvat economia globală. Evident că tu întrebi cu voce câââât mai ridicată că nesimțiții ăia de la cinematografe dau sonorul de să-ți spargă urechile, n-au pic de considerație pentru cei care vin să-și facă și ei afacerile la film.

Dacă să zicem însă ai marele noroc și s-au aliniat planetele și nu are nimeni nimic grandios de rezolvat în alea două ore, tot se găsesc niște unii care  să vorbească tare eventual să explice tot filmul. Știu că nu trebuie să fim răi dar dacă ai venit la filmu cu unul/una care nu reușește să citească sau să priceapă, ce șanse sunt să țină pasul cu ce îi spui tu? Nu mai bine vezi tu filmul în liniște și pe urmă îl/o inviți la o șaorma și i-l povestești? Da, da ”ăla mare cu respirația grea era ta-su”!!!!

Eu o să propun o nouă materie la școală: cum să ne comportăm la film căci la filmele de copii e și mai acută lipsa de civilizație când copilul își exprimă cu voce fooooarte tare emoțiile tot filmul iar părinții nu zic nimic.

cinema

Sursa foto: pinterest.com