VIAŢA DE ZI CU ZI

Cine are dreptul la frustrări?

Cuplul modern s-a schimbat pe ici pe acolo prin punctele esenţiale şi la sfârşit a rămas la fel. Şi chiar dacă femeile au luptat pentru egalitate au obţinut doar egalitatea de a munci cot la cot cu bărbatul. Dacă ne uitam la viaţa de cuplu din anii 60 ea avea datoria să educe copiii, să-i pună soţului mâncare caldă pe masă şi să fie frumoasă. Mie nu mi se pare că lucrurile s-au schimbat, doar că acum femeia mai merge şi la serviciu și nu se mai îmbracă în casă ca o doamnă.

Şi când apare şi un copil devine şi mai evident că nimic nu s-a schimbat. În continuare în marea majoritate a cuplurilor ea se plânge că este cea care se trezeşte sâmbăta şi duminica dimineaţa să aibă grijă de produsul dragostei lor, care evident se trezeşte odată cu găinile, pentru ca el să-şi facă somnul de frumuseţe.Clar proaspătul tătic după atâta nesomn datorat mămicii care se tot ridică la fiecare două ore și se duce la bebeluș susținând că plânge deși el nu a auzit așa ceva, are nevoie să se odihnească în weekend până târziu.Dacă ajungi dimineța pe la 9 în parc vezi în general mame chioare de somn cu borcanul de 10 litri de cafea la purtător și un căscat…mare cât inima mea și mai răruț câte un tătic plictisit care butonează telefonul în speranța că orele cu odrasla se vor târî mai repede.

De asemenea când apare rodul iubirii, nu știu cum dar femeii îi mai crește o mână, brusc nu mai simte nevoia de somn ci se mai întinde și ea câte două-trei ore pe noapte ca să nu facă zgomot în casă, este expertă în creșterea copilului ca și cum asta a făcut toată viața, își îndeplinește în sfârșit visul să miroasă numa a lapte și să considere spălatul pe dinți o mare realizare a zilei șiiii, cea mai tare chestie…nu mai are nevoie de timp pentru ea.

Doar așa reușesc să-mi explic de ce ea știe să schimbe un pampers, să vâre biberonul în gura copilului și să-l îmbrace fără să-l contorsioneze ca pe nadia comîneci. În plus în mod clar femeia când naște își pierde mirosul, de aceea ea poate să schimbe gramele de căcuță, mă rog kilogramele, ejectate zilnic de copil fără să facă hepatită și proaspătul tătic leșină ca o domniță din epoca victoriană numa când se gândește ce-ar putea să fie în scutecel.

Eu sincer nici nu știu cum supravițuiesc proaspeții tătici acestui stress. Poate doar serile repetate cu băieții la bere, că așa au auzit ei că trece depresia post partum, să-i mai înveselească sărăcuții. Cât despre femeie, ce frustrări? Doar n-a uitat că e datoria ei ancestrală să aibă grijă de copii, inclusiv de ăla mare pe care l-a luat cu acte de la soacră-sa!

couple

Photo credit:shutterstock.com

 

VIAŢA DE ZI CU ZI

Când dai nas în nas cu marea iubire

Eu personal nu-mi amintesc prima iubire, mama susuţine că aş fi fost ceva mai uşuratică şi la grădiniţă am făcut o pasiune pentru un băiat, care însă ca toate marile iubiri s-a finalizat prost. Mai exact într-un acces de pasiune i-am dat în cap cu o cărămidă şi-a murit iubirea noastră. Din acel moment părinţii lui nu m-au mai vrut ca noră şi au distrus o frumoasă poveste doar din cauza unei cărămizi. Oameni obtuzi, fără pic de adrenalină şi viziune  în ei.

Îmi amintesc însă că prin clasa a doua sau a treia (v-am zis că eram cam fluşturatică), îmi plăcea de un băiat, coleg de bancă, cu care am făcut pasul următor în orice relaţie de iubire şi … ne-am luat de mână. Dar nu aşa oricum, ci în timpul orei, pe ascuns eu mi-am pus pumnul în palma lui, căci aşa văzusem eu într-un film. Doamne ce m-am mai perpelit după fapta asta, pe de o parte de emoţia lucrului trăit, pe de alta că afla mama şi tata că-s o păcătoasă şi am lăsat un băiat să mă ia de mână. Adică în mintea mea era cam egal cu m-a lăsat gravidă. Iubirea asta nu mai ştiu cum s-a terminat, bănuiesc şi sper că l-am părăsit că era mai mic decât mine de înălţime.

După ani şi ani însă a venit marea iubire. Tot ce a fost până, s-a şters din mintea mea de parcă n-ar fi fost, dacă o fi fost. Marea iubire a venit în primul an de liceu, el era mai mare însă, dar doar la ani, că în rest noroc că nu purtam tocuri altfel eram Moni şi Iri (după el am inchis capitolul cu băieţii mai mici de înălţime şi cine n-a avut un minim de 1.80 a fost exclus la preselecţie).  Mamă ce l-am iubit pe ăsta, aşa de tare încât mi-am zis că fie ce-o fi, merg până la capăt şi…mă pup. Ba chiar aşa de îndrăgostită am fost că eram pregătită să suport flăcările iadului şi să accept un sărut franţuzesc. N-a mai fost cazul, căci când m-am hotărât eu, s-a răzgândit el şi a plasat sărutul franţuzesc pe gura altei blonde (pe atunci de fapt nu eram blondă)

Ieri însă am dat nas în nas, eiiii ochi în ochi cu EL, acela care mi-a frânt inimioara după o iubire legendară de o lună şi jumătate. Am fost praf, nu înţelegeam de ce mai răsare soarele, de ce mai bate inima mea dacă e frântă. În primul moment nu l-am recunoscut, nici el pe mine dar asta pentru că eu m-am făcut piesă din liceu încoa, sîc, şi mă uitam aşa şi încercam să-mi dau seama de unde-l cunosc. O fi vreun vecin cu care m-am certat (că se uita cam temător), o fi vreunul din ăia puţini cu care nu m-am certat, sau de la magazinul din faţă? Şi atunci m-a străfulgerat neuronu blond care nu pricepea cum l-am putut da uitarii pe EL.

Oanooo, e ăla pentru care glandele tale lacrimale au cerut ajutor suplimentar la pompieri că terminsareă proviziile pentru 2 vieţi. Ăla pentru care ai distrus trei caiete ca să-ţi scrii prenumele lângă numele lui, pentru care îţi dădeai zilnic în cărţi , după info din reviste, ca să afli dacă se întoarce la tine si tu te uiţi acu ca curca-n lemne! Îmi făcusem un caiet cu semnificaţia uitatului la ceas şi a strănutului şi mă educam să mă uit la fix şi la 11 şi 11, ca să ştiu că mă iubeşte, dar nu-şi dă seama. Haide revino-ţi, fă ceva, sari de gâtul lui, aruncă-te la picioarele lui. E EL. Ăla din cauza căruia i-ai cocoşat sor-tii un umăr de atâta boceală şi jale. Fă ceva! Nimic, paralizie totală.

Când îmi amintesc ce înfrigurată aşteptam telefonul lui, pe atunci aveam telefon fix şi-l verificam din 3 în trei secunde să văd dacă e în furcă, dacă funcţioneză şi mă rugam la toţi zeii telecomunicaţiei să nu apuce pe vreunul din casă logoreea telefonică taman atunci. Şi când suna, şi-i auzeam vocea….tăceam ca proasta de emoţie. Aşa mi s-a întâmplat şi ieri doar că tăcerea a fost de surpriză, să-l văd pe el care brusc nu mai părea un zeu coborât pe pământ. Era un om normal apăsat de frig, uşor îmbătrânit, na că-i mişto să fiu mai mică acu, şi cu tot farmecul iubirii evaporat. Bine nici eu nu eram o divă, că ieşisem la zăpadă şi avem nişte suviţe care ţipau isteric în bătaia vântului, un nas roşu de rudolph crăpa de ciudă şi două dungi negre sub ochi, căci da avusesem inspiraţia să mă dau cu rimel înainte (am presimţit că va veni el)

M-a salutat deşi nu-s convinsă că m-a recunoscut sau a vrut să mă evite, căci iubirea noastră nu s-a terminat chiar sub cele mai bune auspicii. E posibil, dacă memoria nu-mi joacă feste, să-i fi zis şi ceva de mă-sa şi de morţii din familie la despărţire.

Am rămas ca pe vremuri uitându-mă cu o privire tâmpă după el, de data asta de uimire, că am putut să cred că-l voi iubi veşnic (veşnicia e supraevaluată), că nu voi mai iubi pe nimeni după el (ha ha ha), că nu-l voi uita niciodată şi amuzată de gândul că ani de zile mi-am dorit să fiu doamna X. Bleah

love_2

Sursa foto:plusquotes.com

 

VIAŢA DE ZI CU ZI

Cine a furat plăcerea românului – cozile?

Românul are o plăcere, perversă aș putea să-i zic, aceea de a sta la coadă. Nu contează ce se vinde sau dacă se vinde ceva, dacă sunt câțiva oameni la o coadă, hop vezi alți 2-3, în special pensionari care se bagă și ei. Oricum pentru un pensionar dacă nu face două-trei cozi, ziua e complet ratată și fără scop.  Trebuie să stea el la ceva: la bancă, la pâine, la aghiasmă, la moaște, la orice.

Nu înțeleg ,vă rog să mă credeți chestia asta cu aglomerarea în șir de la 6 dimineața când eventual locul nu se deschide până la 8. Și aici mă refer în special la ghișeele de plăți către stat sau la bancă. Adică programul e de la 8 la  16/17, 20 de zile pe lună, 12 luni pe an! Cam care este șansa să nu reușești să ajungi într-una din aceste zile de trebuie să stai la coadă de la 6 dimineața din primele zile ale anului? Știu o să-mi ziceți că unele taxe au reducere în primele 3 luni. Exact, în primele 3 luni deci 20 x 3, nu în primele trei zile! Plus că plătim, adică nu e un număr limitat și mă duc de la 6 ca să prind și eu o taxă că altfel se dau toate.

Eu îi băniesc pe unii că vin, stau la coadă și când ajung în față pleacă și revin în altă zi, altfel nu-mi explic abundența asta de cozi. Știu, știu la coadă se află starea națiunii, cele mai importante știri și informații la cald, dar acum avem TV 24/7 nu două ore pe seară, și cui nu-i place TV-ul are radio tot 24/7. No, știu că la Tv sau radio n-ai cu cine să comentezi, nu poți să-ți exprimi părerea. care sigur e demnă de luat în seamă, dar n-ar putea să și-o expună pe la 10 sau 11? De ce de la 6 dimineața? Ei să-i văd eu acum pe iubitorii de cozi ce se fac? Mda or să rămână pensionarii și cei care cred în consipirația cardurilor, dar nu va mai fi aceeași plăcere. Că aici era savoarea, să vezi cum trepidează ăștia care și-au luat liber două ore de la muncă și găsesc la coadă 480 de pensionari relaxați care și-au plănuit să stea colo până la 12  🙂

M-a luminat și pe mine o colegă înainte de sărbători, cu ghișeul.ro. Tot ce vrea suflețelul vostru găsiți acolo să plătiți, pe categorii ca să nu vă încurcați, mai puțin sumele datorate la ANAF și n-am dibuit taxa pentru parcare. Bine, am găsit și o amendă de circulație din 2014. Eu credeam că se prescriu, dar văd că astea te urmăresc pe viață!

Nu știu cine a inventat acest sistem online da, are un big like de la mine….și multe dislike de la pensionari 🙂 🙂 🙂

img_3118

Sursa foto:

CE ÎMI PLACE

Îl Iubesc pe Adrian Hădean

Haide, nu vă lăsaţi imaginaţia să zburde. Îl iubesc dar nu în sensul ăla romanţios. Omul e însurat la casa lui, eu sunt femeie serioasă , doar că îmi place să îl am alături, la o ceaşcă de ceai (virtual, păi ce credeaţi?), mai ales în zilele astea în care toată lumea este aşa de surprinsă că ninge! Adică pe bune? Cum să ningă iarna! Păi n-a zis Busu că e încălzire globală?. Nici în meteo nu mai ai încredere, dar să trecem peste şi să vă spun despre povestea asta

Mie îmi place de omul ăsta dinainte să fie el mega celebru la masterchef, ba acolo chiar nici nu l-am urmărit. Mi-a plăcut întâi blogul lui cu reţete, unde a explicat pe înţelesul capului meu de blondă cum se fac scoici delicioase, brioşe pufoase, pavlova încântătoare şi încă vreo două feluri care m-au ridicat pe locul doi în topul bucătarilor copilului, şi pe urmă cartea lui, 24 centimetri. Nu mi-am imaginat niciodată că o să fiu atât de surpinsă şi de prinsă de o carte scrisă de un „bucătar” . Însă nu e doar o carte, e o poveste. O poveste care m-a cucerit prin simplitatea, autenticitatea şi frumuseţea ei.

Am început cartea timid, mai mult din curiozitate, pentru că îl admiram pe el şi îmi dorisem să ajung la lansare pe care am ratat-o de două ori, aşa cum am ratat şi seminarul „cook your own business”, dar probabil trebuia să-l citesc întâi, în timp  ce-mi făceam exerciţiile pe bicicletă , da o folosesc, nu e doar cuier….încă. Da , îmi trebuia o ocupaţie ca să nu abandonez :). Iar povestea asta este exact despre cum să nu abandonezi.

Eu n-am avut bunici la ţară, de beneficiile industrializării, şi mi-am trăit copilăria pe la blocuri sau prin cărţi, neimaginându-mi totuşi cum e viaţa adevărată de copil la ţară. Dar de curând am aflat cum miroase pâinea caldă. proaspăt scoasă din vatră de nişte mâini iubitoare de bunică, cum să pândeşti un şorţ care are strâns legate de el cheile de la cămara visurilor cu dulceţuri, şerbet şi alte bunătăţi, cum să împarţi la masă o mămăligă fiartă o oră, aproape demnă de o prăjitură.

Îţi mulţumesc Adrian Hădean, pentru că m-ai făcut să trăiesc şi eu o bucăţică de copilărie la ţară.

D-abia aştept să vină ora când iau cu mine „24centimetri” şi visez.

adihadean-8-of-19

Sursa foto: adihadean.ro

 

VIAŢA DE MAMĂ

Pentru Tine Cezariană, Pentru El?

Deciziile referitoare la sănătatea copilului de cele mai multe ori le ia mama, căci sufletul ei de mamă are un instinct anume, uneori intervine tatăl cu un vot decisiv. De obicei lucrurile se dezbat în familie, dar femeia are abilitatea de a conduce discuția în așa fel încât să ajungă la rezultatul dorit dar să pară că a fost o decizie comună sau, dacă e foarte șmecheră, să pară decizia lui :P.

Eu aici sunt un pic confuză, adică tu pentru tine alegi să naști prin cezariană programată, ca nu cumva să simți cea mai mică urmă de durere, dar n-ai nicio problemă să riști ca al tău copil să treacă prin niște dureri majore. Și totul pentru binele lui. Păi cum vine asta? Deci vrei ce-i mai bine pentru el, dar pleci urechea la tot felul de babe și vraci închipuiți și decizi că nu trebuie să-ți vaccinezi copilul. Asta pentru că oamenii ăștia, care se cred niște mici dumnezei după ce fac copii, n-au văzut ce înseamnă aceste boli.

Eu, dacă aș fi medic de familie și ar veni părinții la mine să-mi spună că se mai gândesc la vaccinuri , le-aș face cadou un album foto cu bolile astea împotriva cărora nu vor să-și vaccineze copiii, că provoacă autism și au mercur! Aș pune varianta light a bolii și varianta hard ca să aibă oamenii imaginea completă să nu comenteze că au fost induși în eroare. Și când ar sta ei așa la masă din bucătărie, să dezbată pro și contra vaccinare cu surse de la babe adunate, i-aș ruga să dea un ochi și în album și să decidă la care dintre boli vor să pună și poza progeniturii din dotare. Adică dacă ai avut curaj să te duci la cuțit programat să nu care cumva să simți vreo undă de durere născătoare, doar nu-ți stă în cale o paralizie de la polio sau una de la tetanos.

Clar o să-ți păzești copilul până la adânci bătrâneți, mai ceva ca pe frumoasa adormită, să nu care cumva să treacă măcar pe lângă un cui ruginit și o să-l plimbi prin lume într-un borcan de oxigen. Că da, surpriză, majoritatea acestor boli se transmit aeorgen. Cum ar fi, mergi tu liniștit pe stradă sau te duci la un film sau la școala și pac strănută unul pe lângă tine, unul care tot așa, a avut o mamă șmecheră și modernă. Și să vezi surpriză , că frumoasa/frumosul se înțeapă în fus, pardon în viruși.

Că tot ne luă epidemia de rujeolă, care e una din cele mai importante cauze de mortalitate la copii ,eu zic să nu-i vaccinați. Tuberculoza de exemplu afectează doar 1/3 din populația globului, deci care e șansa să se afle copilul tău printre ei? În regiunea OMS Europa, mai mult de 10.000 de copii sub 5 ani, mor în fiecare an din cauza infecției cu rotavirus care cauzează 25% din totalitatea bolilor diareice. Dar hei, vom mânca sănătos, spanac crescut în cadă și icre de porumb deci am scăpat și de asta.

Noi am petrecut un Revelion de poveste cu o varicelă de toată frumuseţea şi nu pot explica ce este în suflteul meu când văd făţuca aia plină de bube dătătoare de dureri şi ochişorii care mă imploră să-l las să se scarpine. Singurul vaccin pe care nu l-am făcut pentru că n-are protecţie pe viaţă şi mai bine face boala copil căci la adult formele sunt mai grave. Dacă ar fi să o iau de la început…..l-aş vaccina, chiar fără protecţie pe viaţă. Aş suporta mai uşor suferinţa lui ca adult decât acum când e o mână de omuleţ.

Beautiful pregnant woman choosing names for her baby girl. This photo has been produced in location with these professionals : make-up artist, hair dresser and stylist. A professional retoucher gave it the final magic touch. [url=file_search.php?action=file&lightboxID=4800362][img]http://02b5b0c.netsolhost.com/stock/banniere4.jpg[/img][/url]

Sursa foto: todaysparent.com

VIAŢA DE ZI CU ZI

Prinos De Recunoștință Duamnei Pandele

Eu locuiesc de 8 ani în sectorul 5, care-l are el pe persoană fizică, și am învățat foarte bine chestia că: iarna nu-i ca vara! Adică știu că traiul aici e pe cont propriu, că numai cei aleși pot trăi într-un sector care n-are contract cu nico firmă de deszăpezire. Asta cumva m-a făcut mândră de valoarea mea:). Ăsta e un cartier de vară și iarna scapă cine poate. Ieșim și ne curățam trotuarul, străduța de lîngă bulevard. punem nămeții frumos deoparte să nu încurce pietonii, mașinile alea șmechere care se plimbă pe la periferie sau să strice estetica. Am prins bine mersul lucrurilor.

Anul acesta m-am uitat la TV (știu, știu o greșeală de neiertat) și am văzut-o pe tovarășa duamna Pandele cum promite că nu va fi nicio străduță cu zapadă. În afară de faptul că m-am uitat la TV am făcut și greșeala să nu fiu atentă la detalii. Adică femeia a zis straduţă nuuuu bulevard, nu a spus niciodată nimic de sectorul 5 şi nici n-a precizat anul când își va îndeplini promisiunea. Chiar n-are nicio vină. Doar că  dimineață am coborât cu emoție și chiar cu teamă în fața blocului: dacă mi-o fi curățat și mașina nu numa` strada? Asta din cauza mamei care m-a crescut în spiritul creștin ortodox, cu ideea că există miracole. Am să o cert.

Am idenitificat cu greu mașina după un beculeț care pâlpâia timid sub zăpadă când am apăsat eu pe telecomandă și nu după faptul că era proaspăt curățată.

Știu, știu ,duamna pandele nu are nicio vină că eu mi-am luat mașină deși nu aveam bani de propria volă sau de o echipă de vajnici muncitori antrenați pentru deszăpezire sau măcar de un costum de spiderman. Dar pe cuvânt că nu e vina mea, eu n-am vrut, mi-au dat mașina de la servici. Da, e adevărat am fost suflet frivol și am acceptat viața asta de capitalistă cu față inumană, și cu mașină când aș fi putut să merg cu metroul sau cu tramvaiul și să învăț să fiu mai sociabilă. Cine m-a pus să îmi iau slujbă la privat când puteam să lucrez la stat? Şi atunci nu-mi mai permiteam maşină şi nu mai aveam pretenţii absurde!

Da, așa este, doar eu sunt vinovată că am ales să stau în sectorul cinci unde nu avem străzi, ci doar ulițe. Dar ce să fac am vrut și eu să mă mut la capitală să mă dau mare la copiii din satul natal, și pentru că n-am învățat geografie la școală, n-am aflat că sectorul 5 e scos de pe hartă şi oricum s-a mutat capitala la voluntari.

Duamna Pandele vă mulțumesc din suflet că nu m-ați dezamăgit anul acesta și ați păstrat vie moștenirea lăsată de primarul care este. Era chiar păcat să vă bateţi joc de munca de atâţia ani a omului ăsta, că doar nu i-o fi fost nici lui uşor să zică nu la nişte contracte. Vă aștept aici la noi, să vedeți ce frumos am curățat zăpada, doar să ne dați un semn cu ceva timp înainte ,să ieșim toți vecinii să curățăm și bulevardul să nu vi se blocheze jeepul.

img_3109

Sursa foto:psnews.ro