VIAŢA DE MAMĂ

Fixația făcutului la oliță

Asta este o poveste muuult prea bună ca să nu o împărtășesc cu publicul larg. Am o prietenă, devenită mamă de curând așa mai la bătrânețe, femeie deșteaptă cu foncții înalte, genul acela spirt și powerfull. Adică ea când a decis, lucrurile se execută nu prea mai e loc de întors. Și mie mi-e puțin frică de ea deși o cunosc din fragedă pruncie :P. I-am zis că o să o fac de râs la tot internetul 🙂

Kinderul are sub un an și femeii i s-a pus pata că la 1 an ăla micu tre să facă la oliță. Adică la ziua lui când o sufla în lumânare să poată să zică: stop, mă duc să fac un pipi și i`ll be back. :P. Evident că dorința asta a apărut pentru că în cercul ei are niște deștepte d-astea care cred că dacă au devenit fătătoare de pui vii, le-a mai crescut un creier și au devenit experte în stadiile de evoluție ale copiilor. Ai lor când s-au născut au făcut ”oa” în englză și au cerut imediat olița!

Boon și se apucă fata de lucru: adică o fac pe ea un caca și un pipi? cine e ea în ochii ei? Am încercat să-i explic că treaba nu stă chiar așa, că nu mai sunt copiii cum eram noi de la 9 luni eram în stare să ne ștergem și singuri la fund numa să nu mai stăm rulați ca omizile și să scăpam de șomoioagele alea de cârpă dintre picioare. I-am dat articole să citească, i-am dat exemple de copii deștepți, ajunși acum la universități vestite care au făcut la oliță la 3 ani și etc. I-am zis că mai știu eu pe una (subsemnata) pe care o convinseseră unii că măsura inteligenței stă în făcutul la oliță și a terorizat copilul (acu al meu scrie și citește și deștepții ăia devreme căcători d-abia vorbesc) și nu prea e când vrei tu trebuie să cam vrea și el.

Normal că nu m-a crezut. A rulat covorele din casă, a făcut stoc de chiloți, a comandat 10 mopuri de pe net și s-a pus pe monitorizat pipi și caca (eu i-am zis că în curând își poate face un job din asta). Rezultatele s-au lăsat așteptate, în timp ce nervii ei s-au întins ca un cașcaval pe o pizza fierbinte. Copilul e batman, nu și nu și nu și nu. Și punct. Ea dă-i cu teroare, el dăi cu zambet și pipi pe oriunde numa pe la oliță nu. Este un fel de înfruntarea titanilor deja (eu ma pariat pe ăla micu, sincer).

I-am spus cea mi cool poveste din experiența mea în spearnța că o voi traumatiza, dar nu cred că o conving. Tot așa și eu făcusem fixație cu pipi la oliță și tot rulat covoare, cumpărat stocuri de chiloți, monitorizat, urmarit, citit cărți, articole, you name it! Și într-o zi când credeam că întrevăd o rază de speranță, vorbeam la telefon cu sorel, copilul teoretic supravegheat de bonă (!), când îl văd că se apropie de mine și-mi întinde ceva. Zic: stai că-mi dă Ioan o jucărie, da ce jucărie o fi asta (eram cam întuneric în hol și eu sunt cam chioară) că el n-are jucării maro!

Și uite așa în pumnulețul lui mic ținea o ”jucărie” maro de toată…cacaoa! Făcuse pe el și-i căzuse din chiloți lângă oliță! Nu pot să exprim mândria din ochii lui și oroarea din ai mei! Neprețuit.

Deci metoda? Rabdare si nervi și acceptarea că e un moment pentru toate. Trebuie doar să fie toți participanții pregătiți 🙂

potty-training

Sursa foto:pinterest.com

 

 

Lasă un răspuns