VIAŢA DE ZI CU ZI

Viaţa e mai frumoasă în doi

Întodeauna mă întrebam cum se distrează copiii care sunt singuri la părinţi. Eu am avut o soră şi cu mici excepţii, când aş fi vrut de crăciun să primesc eu şi păpuşa ei, nu mi-am imaginat şi nu mi-am dorit să fiu singură la părinţi. Noi eram mereu amândouă, parcă nici nu aveam nevoie să coborâm în faţa blocului să ne jucăm cu alţi copii (da incredibil, ne-am jucat în fața blocului și am supraviețuit), pentru că aveam gaşca noastră, jocurile noastre, universul nostru. Nu trăgeam de mama şi de tata, ba din contră ne cam încurcau, ne inventam propriile poveşti şi eram eroinele propriilor aventuri.

Când ieşeam afară făceam automat echipă sau aveam grijă ca, dacă suntem în echipe diferite să ne cam ajutăm. Ulterior jocul continua în casă. Ne şi băteam şi ne certam, nu vă imaginaţi că era totul numai lapte şi miere. De obicei eu luam bătaie, fiind mai mică eram sacul de box de serviciu şi, dacă aveam proasta inspiraţie să ţip sau să mă duc cu mucii în barbă la mama şi să pârăsc, mi-o luam triplu: din nou de la sorel că am dat din casă, şi de două ori de la mama: unu că am pârât şi doi că ne-am bătut (măcar aici o bătea şi pe sor-mea deci ceva satisfacţie aveam :))

Aşa că l-am înțeles pe fi-miu de fiecare dată când mă batea la cap să invităm copii acasă sau când era disperat să se vadă cu alţii. Chiar dacă intru eu în jocurile lui, realizez că nu este suficient. Ba de multe ori nici nu mă primeşte, îmi spune că sunt om mare şi nu pot să înţeleg şi îşi aliniază pluşii cu care îşi trăieşte poveştile dorite. Mă uit la el cum inventeză scenarii, vorbeşte cu jucăriile, le pune şi pe ele să vorbescă şi le transpune în lumea lui, le povesteşte ce-a făcut la grădi şi îmi amintesc că eu şi eu făceam toate aceste lucruri, dar cu sor-mea.

Mai nou mă întreabă zilnic când o să se nască fratele lui, că vrea și el să se joace cu el. Are un moment de panică atunci când îl întreb ce face dacă e surioară și nu frățior (nu dați frâu liber imaginației nu se coace niciun bebeluș în cuptor) dar pe urmă își revine și îmi spune: sunt convins că atunci când va fi timpul ai să te descurci tu mami să fie frățior :). E bine când cineva are încredere în tine 🙂

Clar viaţa e mai frumoasă în doi, chiar dacă uneori e o luptă pentru supraviețuire și trebuie să împarți bomboanele 🙂

img_3046

Sursa foto: pinterest.com

 

Anunțuri

2 gânduri despre „Viaţa e mai frumoasă în doi

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s