VIAŢA DE ZI CU ZI

Regula de Aur când împrumuţi ceva

Eu am o regulă de aur când vine vorba de împrumutat lucruri: nu împrumut nimic 🙂

Când eram eu copil, mama avea un repertoar în care își trecea toate cărțile pe care le avea. Pentru că da, avea o bibliotecă impreisonantă (încă o mai are) în care investise toată bursa ei din cei șase ani de facultate și mare parte din banii câștigați ca adult. Avea colecția integrală bpt și secolul 20 și multe altele. La noi în acasă se citea mult și cititul n-a fost la opționale. Am crescut cu noptiere pline de cărți și veioze aprinse până târziu în noapte căci aventurile nu putea să aștepte până dimineață. Îmi amintesc când a luat shogun, prin mega pile (fiind neurologul județului cam avea pile peste tot), și așteptam să-mi vină rândul să o citesc.

Ținea foarte mult la cărți și pe același repertoar pe care își înregistra noile achiziții, trecea orice carte o dădea împrumut. De obicei nu împrumuta cărți decât dacă erai un prieten foarte bun, pentru că de-a lungul timpului fie nu-i mai fuseseră returnate, fie se întorsesră acasă într-o stare jalnică. După revoluție a fost foarte dezamăgită în primii ani când doar se reeditau vechile volume.

Anyway, am căpătat de la ea chestia asta cu grija față de lucrurile care îmi sunt dragi sau care aparţin altora. Dacă împrumt o carte de la cineva, am grijă să-i învelesc coperta, să nu-i îndoi paginile în loc de semn de carte sau să nu dau cotorul peste cap. Eu am împrumutat întotdeauna lucruri, chiar și la prietenii de gradul doi cum s-ar spune. Am împrumutat orice mai puțin bani. Mie mi-e rușine să-ți cer înapoi banii mei, la data stabilită, dacă tu nu zici nimic. așa că, pentru a evita discuții spun pas la gestul ăsta de mărinimie. Nici nu dau și nici nu cer bani. Şi la fel şi la bărbaţi. Nu împrumut bărbatul din dotare că mi-e ruşine să-l mai cer înapoi şi nici nu cer împrumut de la alta 🙂

În rest am tot dat până de curând când am zis stop, pentru că lucrurile împumutate nu au mai venit înapoi în aceeaşi stare în care au plecat de la mine. Pot să înţeleg şi să accept un accident, dar nu şi neglijenţa pe care o ai faţă de bunul altcuiva. Poate e ceva banal pentru tine dar pentru celălalt poate avea valoare sentimentală sau şi dacă nu, e vorba de respect. Respect pentru cel ce te-a investit cu suficientă încredere încât să-ţi dea ceva ce-i aparţine.

Taman când am zis stop m-a rugat cineva să-i împrumut ceva total banal, fără mare semnificaţie materială. Am zis nu, am încercat să-i explic că ăsta e principiul meu şi n-are nicio legătură cu persoana. N-a înţeles, s-a supărat şi a concluzionat că sunt o scorpie egoistă. Posibil dar, ce-i al meu e al meu. Sîc 😛

1206874941-borrowing_rules-c

Sursa foto: quotesgram.com

Anunțuri

3 gânduri despre „Regula de Aur când împrumuţi ceva

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s