VIAŢA DE ZI CU ZI

Cum te falimentează Onlineul

Avem deja o săptămână de stat în casă, datorată în totalitate surprizei Revelionului: varicela :). În timpul prânzului și seara am ceva timp pentru mine,în rest e ca în primele zile după naștere, mă bucur dacă apuc să mă spăl pe dinți. Am învățat săptămâna asta să desenez cam toate steagurile globului, să spun mașină și curse în toate limbile înregistrate pe google translate, am recapitulat adunarea până la zece că aparent o cam uitasem, am ascultat toate melodiile lui Ruby (don`t ask please) și evident…am făcut curse de mașini.

Dar și când sunt liberă…..răzbunarea e a mea. Și ce face românul când se plictisește? Stă pe net! Că neuronii sunt așa de varză că nu mai pot procesa o pagină de carte – nu e ușor să memorezi toate numele de mașini! Ei dar e bun și netul ăsta când ești sechestrat la domiciliu, ai o listă uriașă de chestii de făcut și mai presus de toate o zi onomastică în imediata apropiere.

Mi se pare genial să trăim în 2016 când în două zile, cu plasticul în mână, am făcut rost de cadou pentru copil, tort de care vrea el și șampanie, am plătit toate facturile și am rezolvat tot ce aveam pe listă. Adică n-ai nicio scuză acum să nu-i trimiți cuiva un cadou, o floare sau să nu-ți plătești facturile. Doar medicamente nu putem cumpăra online. Încă!

Sunt mega încântată că m-am descurcat de la cabana plăpumioara la ore d-alea mici, mici de tot. Doar că încântarea asta mi-a dat așa o adrenalină în degețelele care apasă tastele și fără să știu am ajuns pe alte siteuri decât plănuisem (nu, nu vă gândiți la prostii). Cum era in Stăpânul Inelelor?: ”e un lucru periculos să ieși din casă,căci nu știi unde te vor duce picioarele”. Ei, exact așa e și cu onlineul, e un lucru periculos să stai în brațe cu calculatorul, să ai cardul în dinți și mânuțele să alerge frenetic pe tastatură. Chiar foarte periculos! Brusc m-a luat așa o nevoie de niște lucruri care nici nu știam că există, cu atât mai puțin că-mi trebuie.

img_3083

Din plăcerea asta e vieţii moderne, m-am trezit când au început să stea curierii la ușă cum stăteam noi la coada la lapte înainte de 89, iar telefonul trimitea disperat mesaje de la bancă de credeam că s-a stricat. Am făcut un mic infarct și am evaluat pagubele. Sunt iremediabile. M-am trezit cu bilete la un film la care am șanse zero să ajung, bicicletă de fitness, niște chestii de bucătărie care nu știu la ce folosesc și multe altele. Încă o boală a coplilăriei şi declar falimentul. Noroc că e copilul vaccinat 😉

Sursa foto: pinterest.com

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s