VIAŢA DE ZI CU ZI

Ce Mi-a Adus Moșul Din Ce I-am Cerut

Eu încă mai cred în Moș Crăciun. Chiar dacă știu că nu există, îl aștept cu emoție în fiecare an și îi scriu ce îmi doresc, deoarece mereu am parte de câte o surpriză. Pe lângă ceea ce le transmit moșilor cunoscuți să-mi pună sub brad, ei sau unii la care nu mă gândisem, îmi lasă și ceva neașteptat. Anul acesta i-am cerut în scrisoare niște chestii destul de light Moșului, căci am înțeles că este bătrân, că nu mai poate și că e presiune mare de marketing pe el, știți cu toată fobia asta că nu există, etc. A mai fost și dificil că zăpadă mai prin Alaska iarna aceasta deci l-am înțeles pe moș că nu e momentul să-l forțez.

Dar dezamăgirea de anul acesta n-am trăit-o nici când eram copil și am primit un creion mecanic, deși eu cerusem un ceas mecanic! M-am supărat foarte tare și gata, l-am scos de pe listă pe moș. A fost ultimul an când a mai auzit de mine și îi voi scrie o scrisoare să-mi exprim dezamăgirea și să propun înlocuirea lui cu unul mai tinerel sau scoaterea lui în ilegalitate și promovarea lui Harry Potter. Harry nici nu trebuie să călătorească, poate trimite cadouri printr-o rotire de baghetă și nu trebuie să mai obosească renii, e mai tânăr și încape pe horn dacă trebuie, e la începutul carierei și se va strădui să dovedească, deci putem cere chestii hard 😛

În plus va ține minte cu ușurință ce-i cerem (avantajul tinereții) și nu va mai încurca borcanele cum mi-a făcut mie bătrânelul cu barbă albă anul acesta. Păi să vă spun, deși mă podidesc lacrimile când îmi aduc aminte. I-am cerut mult ca să aibă de unde să taie, dar chiar sa nu-mi aducă nimic?

  • în loc de feșăn advaizăr mi-a adus o pijama! Măi și nici măcar d-aia de ultimul trend de fiță, să nu știi dacă e de zi sau e de noapte. Nuuu, mi-a adus o pijama de bumbac d-ăla moale și bun, și largă așa de mămăiță. Dacă ăsta e noul trend eu zic pas că mi-e rușine să ies cu ea din casă. Ca să nu mai zic de animăluțul de casă: doi gândaci d-ăia grași de bucătărie, de acu` tre să mai am și grijă să le dau de mâncare seara, să nu slăbească și să mă văd cu poliția animalelor la ușă.
  • mi-a adus niște fețe de masă (cu moaca lui pe ele, că doar la imagine lucrează). Păi bine, eu ți-am cerut un bucătar celebru îndrăgostit de gustul meu vestimentar. Am înțeles că de pijamaua de flanel nu putea să se îndrăgostească vreun șmecher culinar, dar măcar un ucenic d-ăsta mai de pe la țară, de nu știa el bine ce e pijamaua, nu putea să-mi aducă? Eu cu fețele de masă ce să fac? Le pun pe masă, bine, m-am prins și eu de asta, dar de ce? Că pe masă mâncare cine pune? Adică mi le-a dat așa să mai și râdă de mine.
  • în loc de talentul special care să răscolească viața omenirii de până acum, m-a trimis în bucătărie să fac pâine și cozonc. Păi bine moșule așa ne-a fost vorba? Eu îți cer bucătar și talent și tu le încurci și îmi dai mie talent în bucătărie??? N-ai înțeles nimic. Ori nu știi să citești ori ai vrut să râzi de mine
  • dar lovitura de grație a fost alta. I-am cerut de crăiun un vierme (o tenie). Pe cuvânt, un vierme pe care îl putea lua de la cei care se tratează să scape de el. Deci nici măcar nu trebuie să pună elfii la muncă, în sac nu-i ocupa loc, adică mai amabilă și modestă de atât nu puteam să fiu. și el ce-mi aduce? 5 kg în plus, și să nu uităm că urmează și revelionul, altă sărbătoare menită să slabească….voința!!! Moșule am cerut 5 kg dar în minus!!!

Cu alte cuvinte mi-a făcut varză scrisoarea și a încurcat totul într-un mod îngrozitor (d-aia zic că avem nevoie de unul mai tânăr și cu mintea mai ageră). Toate cadourile se potrivesc ce-i drept, asta trebuie să o recunosc: pijamaua largă se potrivește cu cele 5 kg extra, talentul la bucătărie cu fețele de masă și cu această poftă de mâncare deosebită pe care mi-a lăsat-o ambalată sub braduț. Pardon…în stomăcel.

Am primit și ceva frumos (nu zic ce, că e pentru suflețelul meu), dar complet nelegat de ce i-am scris eu! Și mi-a șoptit un spiriduș că aș mai avea un cadou surpriză, ceva ce-mi doream de mult timp dar a fost prea voluminos să intre pe horn așa că e acasă, dar până nu văd nu cred! Na, uite ce-a făcut moșul ăsta din mine, o necredincioasă.

Așa că, dragă moșule adio, goobye, pa-pa, tai-tai. De la anul ești kaput și eu îi scriu lui harry sau mamei omida, că ei nu sunt blazați ca tine, ci dornici de afirmare, așa că sigur se vor da peste cap să mă ajute!

harry-potter

Sursa foto:tes.com

Reclame

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

w

Conectare la %s