VIAŢA DE ZI CU ZI

Oare Talentul Sare O Generație?

Dragă Sandra Mirodot, acest articol este pentru tine! Îți mulțumesc pentru că m-ai ajutat să-mi descopăr talentul!

Știți că în medicină vorbim uneori de patologii genetice, transmise X-linkat (adică se transmit doar de la cromozomul X) și care totuși uneori sar peste o generație. Bunică-mea avea o anomalie d-asta, care sigur era legată de cromozomul X, deși pe vremea ei nu se făceau teste genetice. Copilele ei nu au moștenit nimic din această maladie, poate doar mama foarte puțin. Boala bunică-mii era în realitate un talent. Dacă locul și timpul i-ar fi fost prielnice, ajungea  un mega masterchef. V-am spus de mama care gătește, wowwww! Ei bine, coana mare, gătește dublu wowww (mă rog, gătea că acu poliartrita îi stă în cale) și nu doar mâncare ci și dulciuri. Dar dulciuri d-alea care în ziua de astăzi le vezi doar la marii cofetari și le făcea fără toate minuile astea fensi șmensi care sunt acu.

cozonac

Coana mare făcea bezele de stătea mâța-n coadă, și asta fără să fi văzut vreun mixer în viața ei. Avea o turație la furculiță de ziceai că și-a pus dinam. Ca să nu mai vorbim de ecelere, torturi, cozonaci, brownies și alte bunătăți, Caietul ei de prăjituri îl păstrez ca pe biblie, încuiat în sipet de cristal și ani de zile am crezut că va fi doar așa, în loc de bijuteriile de familie.

De la o vreme însă m-a atins microbul gătitului, mai exact al desertului, la restul sunt cam la fel de talentată ca la cadourile de crăciun. O prietenă îmi spune că cei care gătesc desert au nevoie de tandrețe! Cine n-are? 🙂 Buun. Am debutat timid, cu clătite, brioșe și ceva bezele. Primul tort a fost un fel de căderea romei. Apoi m-am apucat de pâine, d-aia cu maia naturală și inițial….alt deazstru.

Măi dar când dai de omul potrivit, care te face să scoți din tine talentul familiei care zăcuse acolo mocnit, așteptând să iasă la iveală peste generații, n-ai cum să te opui. În cazul meu, a fost Sandra, care m-a trecut de la zero la hero. Fac pâine de am convins și copilul să mănânce și astăzi mi-am dat licența cu cozonaci, după rețeta doamnei menționate. Un succes absolut.

O fi fost norocul începătorului? Poate! Eu zic totuși că e talentul moștenit de la bunica :P,  altfel nu-mi explic cum au crescut cozonacii de au dat pe dinafara tăvii. Bine că ajuns la mine talentul și nu la cine știe ce rudă de departe 🙂

Dragă Sandra îți mulțumesc, deja iau în calcul o reconversie profesională :)))))

 

Lasă un răspuns