VIAŢA DE ZI CU ZI

Ce Ne Spunem Când Nu Ne Vorbim

Drumul meu spre servici durează dimineaţa între 35 şi 40 de minute, cu multe semafoare în cale, deci timp suficient să croşetezi un goblen, să scrii o carte, etc  . Vin din sectorul 5, care încă îl are el pe persoană fizică, prin urmare zilnic trăiesc plăcerea de a staţiona, că nu pot spune că circul, prin intersecţia de la Răzoare (v-am făcut invidioşi, simt).

car-traffic_2

Mai trece pe lângă toată coloana câte un şmecher d-asta , care trăieşte cu impresia că noi doar de plictis am ieşit cu maşina la ora 8 dimineaţa la Răzoare, că nu avem treabă şi avem doar scopul să-i încurcăm pe cei care săracii se grăbesc sau pentru că avem nostalgii comuniste şi vrem să mai vedem cum e să stai la coadă, şi se uită la tine cu o faţă nevinovată de genul: aaa, voi stăteaţi la coadă? eram convins că aţi ieşit să vă bucuraţi de vremea de afară. Fiecare şmecher,  inevitabil are o consoartă în dreapta. Acu’ sincer şi eu dacă aş avea aşa o jumătate plăcută lângă mine m-aş grăbi.

La început butonam telefonul, citeam pe FB ştirile de interes naţional: ce au mai mâncat românii la micul dejun, ce au mai făcut animăluţele lor în noaptea ce a trecut, etc, după care am dezvoltat o pasiune: să privesc la ceilalţi participanţi la trafic şi în general la cei care călătoresc dimineaţa în cuplu. E fascinant spectacolul uman. Cuplurile astea sunt dovada vie a iubirii, credeţi-mă.

E un un gen de cuplu care este preferatul meu: cuplul in care ouţele familiei sunt clar la ea, chiar dacă fizic i le-a lăsat lui, ca să mai trăiască amarâtul cu iluzia masculinităţii. Îţi dai seama de acest transfer de ouţe căci de obicei ea işi face machiajul în oglinda maşinii şi vorbeşte continuu. Nu aud, dar îmi imaginez că vorbele rostite cu gura pungă sunt doar alinturi drăgăstoase la adresa lui şi a calităţilor lui de şofer care au făcut-o să aibă un machiaj gen Morticia. Dar dovada bărbăţiei ei apare dacă vreun şofer se pune în calea obiectivului familiei de a ignora toate regulile de circulaţie. Moment în care nu numai că aflăm că ea poartă ouţele, dar aflăm şi cât de mari sunt. El dă geamul jos să te înjure dar, după primele trei cuvinte iniţiativa este preluată de ea, care eventual se şi dă jos din maşină şi te cadoriseşte cu cuvinte demne de o lady adevărată. Evident că el este trimis în maşină şi redus la tăcere că doar d-aia s-a însurat omu’, să-l apere şi pe le cineva în trafic. Culmea este că aceste fiinţe, că tastele se revoltă dacă scriu femei, se dau nişte gingaşe chiar dacă vocabularul lor l-ar face şi pe un tir-ist să roşească.

Eu am tot încercat să străpung aspectul exterior încercând să aflu dacă, adânc, adânc în interiorul celor 150 de kg revărsate peste blugii care strigă pe la cusături, este o făptură firavă. Sincer n-am văzut-o, dar eu port ochelari deci mă pot înşela cu uşurinţă. Am văzut o tanti cu foarfeca în mână, pregătită să ia ouţele oricui şi să şi le pună la cingătoare, cum făceau indienii cu scalpurile. Nu vă imaginaţi că el este un firav. Nici vorbă, căci iţi trebuie fortă (pe vremuri aş fi crezut că şi cohones, dar acum găndesc diferit) să iubeşti un munte d-ăsta de feminitate.

M-aş ruga de o tăntiţă d-asta într-o zi să-l lase şi pe consort să vorbească, pentru că sunt curioasă dacă vocea se modifică după castrare, dar mi-e că-i consum omului cele 10 minute de drept la vorbă pe zi. Oricum îmi imaginez că acasă el croşeteză în timp ce ea stă sub maşină si repară bujiile.

Mai sunt cuplurile care nici măcar chef să se certe nu mai au. Fiecare stă liniştit pe locul lui şi butonează telefonul, ingnorându-l cu desăvârşire pe celălalt. Eventual ea îşi mai face nişte selfie-uri pe care urmează să le trimită oricui numai lui nu. Măcar între aştia pare consens şi dacă este să extrapolăm fac ceva împreună:)

Şi evident mai sunt cuplurile alea care se află la început de drum conjugal. Le citeşti dintr-o privire căci se uită unul la altul, râd împreună, vorbesc tot timpul, emană iubire d-aia bolnăvicioasă care se revarsă parcă pe sub portierele maşinii……bleah, nici un farmec în dimineţile de toamnă.

Photo credit:BT.com; shutterstock.com

P.S. Ce ne spunem cănd nu ne vrobim – Chris Simion – a must read book!

 

Lasă un răspuns