VIAŢA DE ZI CU ZI

Hai Sa Ne Spălăm Rufele În Public

Eu m-am născut în anii 70, la blocurile alea clădite de era comunistă, blocuri în care izolația era un fel de înjurătură. Prin urmare știam când se ceartă vecinii, știam exact ce-și reproșează (e adevărat că am suferit puțin atunci căci eram prea mică și nu înțelegeam chiar toată semnificația cuvintelor), știam când el o bătea pe ea sau pe copii, cînd venea beat acasă sau când nu venea. La fel cred că auzeau și ei cînd tata enumera sfinții din calendar sau vorbea de paște și de cristoși.

 

Eram așa ca niște familii extinse căci n-aveai cum să nu știi problemele cele mai serioase ale fiecărei familii. Când am venit la București, ca studentă, am stat în cămine și am început să înțeleg și semnificația zgomotelor pe care le auzeam în copilărie și eu credeam că e vecinul harnic și bate cuie noaptea 🙂

Apoi m-am mutat cu chirie și am avut norocul unor vecinii care trăiau o poveste de iubire incredibilă. La noi în cartier era așa cam ca în serialul ăla, NYPD. Stăteau 4 adulți și doi copii în două camere, el se ținea serios de drumul pe care și-l alesese: să se îmbete în fiecare seară, ea muncea ceva, nu m-am prins ce și se chinuia să crească cei doi copii, să întrețină bețivul, cumnatul și ocazional zânele care trăiau cu cumnatul. Și pentru aceast sacrificiu soțul îi mulțumea pe măsură: o bătea de fiecare dată când o vedea, și dacă reușea să se ferească arunca cu cuțitele după ea. Erau salvarea și poliția la noi pe stradă ca la ele acasă. Ce m-a mirat însă este că ea nu pleca și în zilele pașnice (cam 1 pe săptamână) ieșea mândră la plimbare atârnată la brațul lui. Deci iubirea învinge tot.

Apoi mi-am luat casă (în franci elevțieni, vă rog să vă rugați pentru mine) și aveam în bloc numa’ moși, deci liniște. Dar au murit și s-au mutat copiii lor, așa că a început iar puțină animație . Subiectele sunt legate de infidelitate. Periodic înșeală el sau…înșeală ea ca să-l pedepsească pentru că a înșelat-o. Apoi încep discuțiile despre divorț, care sunt convinsă că nu va avea loc vreodată, ci e doar așa subicet de conversație. Cine ce are de la mă-sa și deci i se cuvine, cine a dat mai mult la frigider, mama cui a făcut de mâncare mai des si etc. Nu înțeleg de ce, că mie în discuția asta mamele mi se par personaje pozitive, totul se incheie cu: ba pe-a mă-tii! Urmează împărțirea copilului și alte dulcegării tipice de divorț.

M-am întristat la un moment dat când chiar am crezut că se despart și nu știam cum o să mă mai distrez. Dar, am văzut că și fără ei viața e frumoasă căci există…Facebook. Exact, și aici lucrurile sunt mai interesante, căci vezi dovezi, print screen de la sms, setnogramele convorbirilor, cine când a luat copiii, copii după pensiile alimentare, apare și gașca lui de susținători, contra-atacă și gașca ei, se împart dragălășenii legate de organele genitale ale mamelor, cei doi protagoniști se alintă cu nume din familia bovinelor și totul se întinde pe câteva episoade bune! Vecinii chiar au început să mă deranjeze că fac gălăgie și nu mă pot concentra la scandalul de pe FB!

Puțin respect vă rog!

Photo credit:bespokebackdrops.com

 

 

Un gând despre „Hai Sa Ne Spălăm Rufele În Public

Lasă un răspuns