GÂNDURI BLONDE

In God We Trust

Educaţia mea a avut o componentă religioasă destul de serioasă, chiar dacă eram ceea ce în ziua de astăzi se numesc credincioşi puţin practicanţi. Nu mergeam în fiecare dumincă la biserică dar respectam sărbătorile religioase si la fiecare prostie făcută de noi tata enumera toţi sfinţii din calendar si mai invoca de doua-trei ori numele Divinităţii de obieci asociat cu cuvântul „mă-tii”. Ceea ce noi am interpretat ca semn de legătura religioasă profundă intre Dzeu şi mama!

in-god-we-trust

În spiritul acestei educaţii după divorţul legal m-am dus şi eu la preot să mă divorţez şi religios că cică aşa se face, altfel în ochii Domnului rămâi căsătorit cu primul. Buun, dacă aşa scrie la religie aşa facem, ne căim, ne punem cenuşă în cap şi promitem că data viitoare va fi mai bine. Nu m-am dus pentru dezlegare la preotul care m-a cununat că eu sunt superstiţioasă şi mi-am zis că n-are mână bună şi dacă nu mi-a purtat noroc la cununie poate nu-mi poartă nici la dezlegare. Aşă că m-am dus la Mall la Cernica. De, acolo sunt călugări, sunt mai pioşi, comunică mai pe direct cu ăl de Sus, deci mai ard nişte trepte şi ajung mai repede la Dzeu pentru iertare.

Ajung acolo, mă duc pioasă şi căită la primul călugăr şi zic că vreau să schimb şi eu o vorbă cu Taica de gardă pe ziua aia. Pornesc cu stângul că respectivul nu era foarte prietenos. Scopul şi durata vizitei domniţă? Aaa, un divorţ religios! Plătesc, nu vreau gratis. Aaaa, păi greu, în ochii Domnului există o singură căsătorie. Na, ştiţi acu poate mai inchide şi Domnul ochii, plătesc mai mult dacă trebuie!

Mă trimite la popa de servici care părea muult mai drăguţ decât primul şi mi-a dat speranţa că mai am o şansă. Îi explic eu problema şi Taica zice, aaal păi staţi că s-a mai modernizat şi biserica, acu’ acceptă şi Dzeu până la patru căsătorii, da după aia nu se mai poate. Hai părinte că mai vii de acasă, sunt abia la prima 🙂

Biserica e chiar deschisă şi poţi să dai anunţ la ziar: caut băiat serios, cu casă, slujbă, maşină şi musai religios, în vederea casătoriei. Părinte ştiţi, nu-i nevoie de anunţ la ziar, mă descurc şi fără, bagă mata o slujbă ca să-l şi ţin acu că l-am găsit. Bine zice Taica, dar stai, tu eşti pregătită pentru căsătorie? Da, părinte, sunt! Nuu, nu asta. Stai că verificăm cu lista acu: casă ai? Am.  Cu credit. Se pune? Se pune. Maşină ai? Am. Slujbă ai? Am. Buun eşti pregătită. Acu te duci acasă iţi iei bagajele şi pleci. Ceee_ Păi stai să-ţi mai explic părinte nu vreau să plec, vreau să rămân, cu el dacă se poate. Nu se poate. Dacă bărbatul nu te-a luat de nevastă după un an nu te mai ia. Da, dar părinte nu prea vreau să mă mărit acu, stai să ne mai cunoaştem. Da nu conteză asta, el tre să te ceară şi faceţi o logodnă mai lungă. Aşa că te duci acasă şi-i spui că tu nu vrei să mai trăieşti în dezmăţ şi că n-are rost sa-i încurci soarta şi el pe a ta.

Taică, da matale mă pui să joc dur. Aşa e viaţa copilă da nu uita că-l ai pe Domnul cu tine. Ia şi slujba de dezlegare de divorţ de aici, dă nişte bani la cutia milei, mai fă doua rugaciuni acasă şi te aşteptăm la nuntă si botez 😉

N-am verificat la ăl de Sus dacă figurez divorţată dar Taica părea că ştie să descurce d-astea, aşa că In God We Trust  🙂

 

 

 

Lasă un răspuns