VIAŢA DE ZI CU ZI

Ooops…I Did it Again

Stiti vorba aceea care circula prin toate filmele: practice what you preach? Ei bineee….eu tot zic sa te feresti de sedintele cu parintii si asa mai departe siiii…ce fac? ma duc la sedinta. Ma las luata de val si de sentimente umane, zic ca oricum e ultimul an cu sedinta la gradi deci ce se poate intampla rau? Raspunsul….orice 🙂

oops-i-did-it-again

Am baut un ceai de tei, m-am umplut cu ganduri pozitive si m-am dus la marea intalnire cu usoara teama. Asta pentru ca eu am asa, un dar anume de a ma face simpatica si populara in genul asta de adunare,  relationez usor cu conducerea si cuvintele parca vin singure, nepregatite dinainte, si reusesc sa devin memorabila! 🙂  In plus am ajuns un fel de  sef de galerie printre mamele de la gradi, care, in vestiar sau in discutiile pe grup, zici ca or sa rupa bucati din educatoare si din directoare, dar cand ajung la intalnire, sunt atinse de duhul sfant si devin miloase. Sau poate le atinge amnezia de scurta de durata?

Am stat linistita primele 30 de min, ba chiar am butonat telefonul sa nu aud ce se spune ca sa nu fiu tentata sa reactionez. Dar, n-am putut!!!! Cand fanii iti scandeaza numele si te incurajeaza de pe margine nu-i poti dezamagi! Ceaiul de tei nu si-am mai facut efectul si m-am decompensat. Si, cum va spuneam am inceput sa ma fac din ce in ce mai simpatica directoarei de program, directoarei de gradinita si nu in ultimul rand educatoarei.  Atat de simpatica incat directoarea de program si-a notat numele meu si al copilului pe o bucata de hartie (v-am zis ca sunt memorabila).  Am umplut urmatoarea jumatate de ora a sedintei cu diverse povesti, care mai de care mai placute auzului lor: cum imi place ca tovarasa are fluier ca pe stadion, cat de incantata sunt cand ii spune copilului ca este un copil rau, cum ador faptul ca nu isi tin nici jumatate din promisiunile de la inceput de an (la naiba sa fim spontani zic), ca astept cu nerabdare evaluarea de sfarsit de semestru cand e copy/paste in toate carnetelele si astfel imi pocneste inima de mandrie ca un gogosar pe gratar ca al meu nu e diferit, si asa mai departe.

Obrajorii li se inroseau semn ca sunt incantate la maxim de ceea ce aud. A fost un semn suficient de incurajare ca sa continui. Pe la sfarsit am amintit si de faptul ca taxa mi se pare muuult prea mica pentru asemenea realizari deci propun sa o marim. Moment in care obrajorii erau grena si buzele stacojii dar eu am privit totul ca pe un semn pozitiv: putina culoare intr-o zi mohorata de toamna.

Simt ca am devenit persoana cea mai draga din gradinita deoarece zilnic educatoarea si directoarea tin sa ma salute si sa ma ajute cu copilul. E adevarat ca am inceput sa caut alta gradinita….doar asa, sa nu fiu luata prin surprindere 😛

Photo credit: quotes.com

 

Lasă un răspuns