VIAŢA DE MAMĂ

Love At First Sight – Or Not?

Cum am mai spus, eu am nascut natural, ma rog nu chiar ca, cica am fost lasa si am apelat la epi, ca natural pe bune era daca eram un fel de GI Jane si suportam cu stoicism!

ioan-001

Anyway, in sarcina mai aveam putin si-mi cumparam propriul ecograf caci mi se parea ca vizita lunara la ecografie (peste capul medicului care monitoriza sarcina) era insuficienta. Adica vroiam sa vad si eu fetisoara aia si manutele si sa stiu ca totul e la locul lui, sa nu ma ia prin surprindere ziua cea mare!

Apoi am citit o tona de carti si de articole despre cum te copleseste dragostea la prima vedere si te indragostesti iremediabil de micuta fiinta care iese din burta ta si ce moment pretios e nasterea naturala, care te leaga de copil, etc si visam la un mic omulet cu pielea fina si roz care va fi asezat pe pieptul meu (cum vezi in filme)

Ei si sa vedeti aici drama! Eu nu stiu ce au simtit alte mame cand au nascut dar, la mine, n-a fost nici pe departe cum scria in carti si articole. Am dat nastere la o chestie mica, negru-rosiatica, cu mustata (ziceai ca-i Hitler) si vanatai (doctorii spun ca asa ies copiii nascuti natural), cu capul tuguiat ca Oblio de ma gandeam cum sa fac sistem de scripeti sa-l pun sa doarma in cap. Primul gand a fost:sigur e al meu? Adica pentru asta m-am chinuit eu 9 luni? Unde e copilul ala roz, dolofan si pupacibil din visele mele? Aaaa, putem sa o luam de la inceput? Sa mai tragem o dubla? Sa aduceti copilul ala frumos?Asta e piele si os, nici sa-l sterg la fund nu pot ca mi-e frica sa nu-i rup oasele, ca oricum n-are fund!!

Avea in schimb niste degete luuuungi la picioare si niste talpi de hobbit de ziceai ca tocmai s-a coborat din copac. Apoi din rosu si negru s-a transformat in rosu si galben, avea toata pielea creata de parca spalase doua zile rufe la rau si un cap mare pe care parca il pusese cineva pe corpul gresit. Pe bune, realist si cu sentimente de mama era cam uratel saracul! Nu ma gandeam ca mai fac om din el! Veneau prietenii la mine si imi ziceau ce frumos e (va multumesc dragilor pentru sustinere) si cat imi seamana!! Guys, cut the bullshit: e urat ca munca. N-oi fi eu o frumusete dar parca nici asa urata nu-s. Cum sa semene cu mine?  Plus ca, sincer, eu nu pot sa spun la un copil abia nascut ca seamana cu cineva, nu ma prind daca seamana cu cineva.

At first sight am simtit usurare (ca respira, ca e intreg si ca in sfarsit pot sa-mi vad degetele de la picioare), at second sight —– am fost a lui, pentru totdeauna, cu tot ce sunt si simt. Nu, nu e dragoste! E abandon total!

Respir prin fiecare respiratie a lui,  mi-am setat bataile inimii sa se potriveasca cu ale lui, in fiecare zi ma invalui in parfumul pielii lui, imi maresc constant inima ca el sa incapa tot, traiesc pentru momentul de dimineata cand pot sa imi bag fata in parul lui si sa-mi umplu narile si simturile cu aroma aceea de bine si de bun care ma insoteste intreaga zi si pentru cel de seara cand se culca in sufletul meu si ne pierdem amandoi in lumea viselor!

Photo credit: arhiva proprie: Ioan la 10 min dupa nastere

Lasă un răspuns