VIAŢA DE ZI CU ZI

Cand Te Plictisesti si Te Faci Vegan

Intr-o zi cu soare m-a impins Belzebut sa decid ca vreau sa fiu vegana. Nu, nu, nu m-am gandit la trai sanatos si la eliminare de toxine (m-am muscat de limba si n-am murit deci nivelul de toxine e in limite normale) ci la faptul ca ADOR dulciurile si la ritmul si cantitatile in care le mananc ajung la emisiunea „Viata mea la 300 de Kg”.

297328

Zis si facut. Ma informez eu pe la cei experti in ale veganismului,ca de, sa nu facem greseli. Deja savuram imaginea viitorului cu mine in bucatarie, inconjurata de dulciuri si mancand din ele pana la epuizare. Ma duc fericita acasa, ma informez de pe blogurile specifice ce sa gatesc, cum, etc, ma fac fana la vreo doua, dau si share dau si comment, ce mai, ma implic total si fac treaba profesionist.

Dupa cateva zile de studiu intens atac nemilos online-ul ptr materia prima. Fac un mic infarct cand vad preturile dar zic sanatatea inainte de toate. Am facut calculul ca pot sa retrag copilul o luna de la gradi ca mai bine sanatos decat educat. Mai pun vreo doua chestii in cos si ajung la doua luni retragere de la gradi dar imi gasesc motivatiile necesare sa continui.

Mi s-au rasturnat putin valorile caci toata copilaria mi s-a zis sa invat sa am bani sa cumpar carne, dar uite ca reusita in viata e alta, imi permit sa fiu vegana!

Primesc primele produse, imi iau liber de la munca pentru ca nu puteam sa nu sarbatoresc marea transformare si tremuram de emotie. Fac ceremonie de adio sfantului porc, gainii si vitelului, curat viguros casa de orice urma si miros de carne, chem si popa pentru o slujba de purificare si ma apuc de gatit.

Nu va mai povestec ce complicat este procesul de productie. Adica un tort d-asta tipic de la cofetarie cu toxinele in el e floare la ureche de facut. Dar insist si fac cateva retete de ciocolata cu diverse forme si o tarta, mai ales ca venea ziua copilului si zic sa impresionez audienta. Sa stiti ca i-am impresionat. N-am vazut in viata mea pe cineva sa fuga doar la mirosul mancarii cum a  fugit fi-miu. Mi-a fost sincer teama ca nu-l voi mai convinge vreodata sa intre in bucatarie.

Oaspetii oleaca mai maturi, au inteles semnificatia veganismului si din politete au gustat dar fetele lor….nepretuite 🙂

Eu, ca o gazda primitoare, am mancat, plus ca, faceam socoteala ca bucatica aia de ciocolata e cat o pereche scumpa de pantofi, dar nu pot sa va spun ce era in sufletul meu.  La tarta mi-a pierit curajul. Mi-a fost rau vreo doua zile de la bunatatile gatite. Se pare ca stomacul meu nu este pregatit pentru fineturi si e inca neanderthalian 😛

Asa ca, traiasca sfanta treime: porcul, gaina si vaca si sper sa le obtin iertarea pentru ca am vrut sa-i parasesc!

Lasă un răspuns